Advertisements

Fazanul

Origine

Fazanul provine din Asia Centrala si regiunea de sud din Caucaz. In prezent se cunosc cam 30 de rase, toate fiind pasari active ziua, traind pe campuri cu terenuri cultivate,iar noaptea se retrag in padure dormind in arbori.

Fazanul (Phasianus colchicus) intilnit in Europa, este cu certitudine un metis rezultat din incrucisarea mai multor subspecii de fazani salbatici originari din Asia.
Dimorfismul sexual, este, ca la oricare dintre subspeciile de origine, foarte evident.

La noi in tara fazanul salbatic este cunoscut ca Fazanul de vanatoare. Este adus in romania de om de pe timpul romanilor.

Advertisements

Hrana Fazan

Hrana fazanului este foarte diversificata: de la insecte, larve, oua de furnici, paienjeni, sopirle, etc pina la boabe de orice fel, fructe, seminte suculente, etc.

Caracteristici Fazan

Cocosul are, in primul rind, o greutate mai mare (peste 1 kg) si este mai viu colorat decit fazanita. Are capul si gitul verzi cu reflexe metalice, corpul brun-roscat punctat cu pete mari negre si dungi galbui pe conturul penelor de pe spate, coada lunga si maronie brazdata transversal de dungi brune inchis si piele nuda rosie-aprins in jurul ochilor. Spre deosebire de cocos gaina este mult mai modest colorata, avind chiar un aspect anost.

Este o pasare poligama (un cocos avand 5 -6 gaini), sedentara, care nu migreaza iarna ci numai in cautare de hrana. Femela depune in cuib 8 – 15 oua verzui sau brune pe care le cloce?te din aprilie pana in iunie timp de 24 de zile pe un sol cu ierburi. Pentru a mentine constant efectivul de pasari exista in prezent crescatorii de fazani, puii eclozionand in incubatoare.

Fazanul prefera trupurile mici de padure cu mult desis, cringurile, stufarisurile, mai ales daca in apropiere exista si o sursa de apa. In si mai mare masura prefera stufarisurile intinse, mlastinile, mai ales cele care nu ingheata la izvoare, si cimpurile agricole ramese pirloaga. In aceste biotopuri fazanul se localizeaza, ce precadere, pentru conditiile bune de adapost si hrana.

In terenurile care tin fazan, se va auzi dimineata si seara glasul cocosului, un tipat strident, repetat, mai lung sau mai scurt, dupa caz, dar in orice caz inconfundabil. Urma tetradactila plus excrementele si mai ales tipetele de seara si dimineta ii tradeaza prezenta.

Un mare pericol o constituie pentru biotopul fazanului mecanizarea si chimizarea agriculturii. Prin utilizarea furadanului s-au creat mari pagube in efectivele de fazan din jurul terenurilor agricole. In ultimii ani chiar si in Delta Dunarii, unde s-au concesionat mari suprafete de tern pentru agricultura – efectivele de fazan sunt in regres.

Trofeul il constituie pasarea intreaga sau bust naturalizat, ori numai penele din coada purtate ca pampon la palarie. Nu este admisa vinatoarea la pinda sau la craca. Perioada de vinatoare este cuprinsa intre 01.10-28.02 si se foloseste arma lisa cu alica de 3,0-3,5 mm.

Vinarea si recuperarea fazanului fara caine de vinatoare este deosebit de dificila – deoarece acesta cind simte pericolul se deplaseaza pe picioare foarte rapid – fara sa isi ia zborul, facind sarcina vinatorului aproape imposibila. Totodata dupa foc, recuperarea lui va fi deosebit de dificila!

Nu se recomanda vinarea fazanului fara caini de vinatoare, deoarece se produc mari pagube in fond, mare parte din piesele impuscate raminind nerecuperate.

Reproducere Fazan

Un exemplu de reproducere al fazanilor in captivitate.

Fazanii selectati pentru reproducere, se vor alege de regula, din tineretul de sub 1 an, ecluzionat inainte de 15 mai. Selectia se face in luna septembrie-octombrie.

Se vor retine numai exemplarele in perfecta stare de sanatate, bine conformate, cu pieptul carnos, penaj complet, inclusiv coada, ochi limpezi si ageri, colorit vinetiu, picioare netede, fara solzi, masculii de minim 1,5 kg, femelele de 0,9 kg. La femele se aplica ochelari din plastic special confectionati.

Recoltarea, transportul, depozitarea si pastrarea oualor de fazan se fac in mod asemanator cu cele ale oualor destinate incubatiei fiind de 5-7 zile. Oualor de 8-15 zile pot fi folosite pentru incubatie, dar procentul de ecloziune obtinut va fi mai mic cu 8-15%. Ouale peste 15 zile vechime, dau rezultate slabe de ecloziune.

Incubatia oualor se face in 2 sisteme:

Advertisements

– natural (cu closti – gaini);

– artificial, in statii de incubatie specializate.

Incubatia naturala, cu closti (gaini), se face in cutii, cuibare pentru clocit, asezate in linie, in hale, pe marginea adapostului opus fatadei. In unele ferme se foloseste incubatia naturala amplasand cuibarele cu closti pe un teren imprejmuit, care trebuie sa fie mai ridicat, cu un sol permeabil, care sa permita scurgerea facila a apei, ferit de vanturi, sa fie acoperit pentru asigurarea protectiei de ploi si a umbrei necesare pe timpul foarte calduros si insorit. Volierele de clocit trebuie sa fie amplasate departe de sate, in zone linistite, departe de drumuri intens circulate, cai ferate.

Inainte de a incepe incubatie se verifica integritatea cutiilor, cuibare pentru clocit, cele deteriorate se repara, toate sunt dezinfectate si dezinsectate in soda caustica 3%.

Asigurarea numarului de closti trebuie sa aiba in vedere procurarea unui numar suficient de closti care sa ecluzioneze pe o durata de timp apropiata (un interval de 2-4 zile), tinand seama de faptul ca productia de oua de fazan se realizeaza in procent de 60-65% in luna mai. Toate aceste deziderate trebuie sa conduca la obtinerea de loturi cat mai mari, compacte si de varste apropiate.

O closca poate acoperi 18-22 oua de fazan. Ingrijirea clostilor se face asemanator ecluzionarii altor specii de pasari. Procentul de ecloziune in cazul clocitului natural variaza intre 60-75%. Durata medie de ecloziune pentru ouale de fazan este de 24 de zile, in limite de 23-35 de zile.

Incubatia artificiala se realizeaza cu rezultate foarte bune, folosind oua de calitate foarte buna (vezi clocitul natural), in incubatoare de diferite tipuri si marci, asupra carora nu insistam. Rezultatele obtinute in incubatia artificiala pot conduce la realizarea unui procent de ecloziune de 70-75%. Dupa nasterea puilor, procentul celor care vor atinge varsta de 8 saptamani se situeaza intre 60 si 90%. In medie, din 100 de oua puse la clocit vor rezulta 57 de adulti.

Daca se incruciseaza subiecti din specii diferite, se obtin urmasi hibrizi. Daca se incruciseaza subiecti din aceeasi specie, dar cu caracteristici diferite, urmasii se numesc metisi. Diferenta majora dintre cele doua procedee consta in faptul ca metisii sunt intotdeauna fertili, spre deosebire de hibrizi, care sunt adesea sterili.

Pentru a realiza o hibridare de succes, se va avea in vedere alegerea unor exemplare care sa prezinte compatibilitati (sa fie macar din aceeasi familie). Cu cat diferentele dintre pasari sunt mai mari, cu atat sansele de reusita sunt mai mici. In afara diferentelor morfologice, exista numerosi alti factori ce ingreuneaza acest proces: diferente de alimentatie, de obiceiuri, de perioada de reproducere.

Hibridarea artificiala efectuata in laborator ofera o paleta larga de posibilitati, obtinandu-se, de exemplu, rase rezistente la temperaturi scazute sau la anumite boli. In cazul cresterii fazanilor, hibridarea nu reprezinta o prioritate, preferandu-se conservarea raselor pure. Se practica in special in cazul raselor de fazani ornamentali, chiar si cu specii analoge cum ar fi cocosi de munte sau gaini pitice.

Poze Fazan

Citeste si Cele mai rapide 10 pasari din lume

Comentarii
Toate comentariile
Comentarii