Originea pasarilor

Originea pasarilor

Cum au aparut pasarile ?

Vertebratele – primele reptile zburatoare, numite pterozaurieni, si mai tarziu pasari – si-au lut zborul cu aproximativ 190 de milioane de ani in urma.

Adaptarea la viata aeriana a reprezentat un pas semnificativ in dezvoltarea vertebratelor, ca urmare a necesitatii unei noi metode de locomotie si a unei comformatii total diferite.




Epoca Archaeopteryx

In anul 1861, muncitorii dintr-o cariera de calcar din Bavaria, sudul Germaniei, au dezgropat o fosila ciudata care semana cu o pasare si era de dimensiunile unei ciori din zilele noastre, dar avea si dinti. Confirmarea ca era o pasare venea de l afaptul ca avea corpul acoperit cu pene, imprimate in stanca, iar aceasta este una din caracteristicile pasarilor.

Anii 1860 erau anii in care dezbaterea din jurul evolutiei a inceput sa devina destul de aprinsa, iar descoperirea a creat mare valva si interes, deoarece a sugerat provenienta pasarilor din dinozauri.

A confirmat ca pasarile traiesc pe pamant de cel putin 145 de milioane de ani, existand chiar dinainte de disparitia dinozaurilor, in Cretacic, acum aproximativ 65 de milioane de ani. Cunoscuta ca fiind cea mai veche pasare, a primit numele de Archaeopteryx, insemnand “aripi stravechi”.

Pterozaurienii

Un studiu asupra anatomiei aripilor pasarii Archaeopteryx a descoperit ca aceste pasari stravechi nu numai ca planau, dar erau capabile sa-si foloseasca aripile pentru un zbor activ. Oricum, nu erau primele animale vertebrate care s-au inaltat in aer. Pterozaurienii se dezvoltasera cu succes in timpul perioadei Jurasic, acum aproximativ 190 de milioane de ani si s-au aventurat in inaltimile cerului impreuna cu alte pasari.

De fapt, reminiscente ale unui pterozaurian mai vechi, numit Rhamphorhynchus, au fost gasite in aceeasi cariera de calcar din Germania unde a fost gasit Archaeopteryx. Aripile pterozaurianului se asemanau mai mult cu cele ale unui liliac decat cu ale unei pasari, fiind compuse dintr-o membrana sustinuta de un schelet, in loc de pene pe suprafata pielii. Unele tipuri de pterozaurieni au avut o anvergura imensa a aripilor, chiar depasing 7m, permitandu-le sa planeze aproape fara efort deasupra oceanelor lumii, la fel ca albatrosii din zilele noastre.

Se para ca se hraneau in principal cu peste si alte vietuitoare marine, adunand prada din apa in timpul zborului. Schimbarile climatice se presupune ca au afectat acesti pterozaurieni si, din cauza turbulentelor meteorologice din ce in ce mai frecvente, planarea a devenit tot mai dificila, ingreunanad, astfel, zborul.

Gigantii aerului

In perioada imediat urmatoare disparitiei dinozaurilor, unele grupuri de pasari au crescut cu rapiditate in dimensiuni si din acest motiv si-au pierdut abilitatea de a zbura. Intrucat dimensiunile lor mari au determinat in schimb posibilitatea parcurgerii pe jos a unor distante mari, fara sa fie nevoie sa faca fata pradatorilor, aceste pasari erau intr-o relativa siguranta.

In Noua Zeelanda, caminul pasarilor moa uriase, nezburatoare, astfel de giganti au rezistat pana la inceputul dezvoltarii asezarilor omenesti de acum un mileniu. Data exacta a disparitiei pasarilor moa nu este integistrata.

Distributia pasarilor

Dupa perioada pasarii Archaeopteryx, se presupune ca pasarile au continuat sa se raspandeasca prin lume si au devenit destul de specializate. Din pacate, exista prea putine dovezi sub forma de fosila care sa ne ajute sa intelegem istoria lor. Aceasta lipsa de dovezi se datoreaza, in parte, faptului ca micile cadavre ale pasarilor au fost mancate cu totul de necrofagisi, in parte, faptului ca scheletul foarte fragil si usor nu s-a putut fosiliza. In plus, majoritatea pasarilor nu au murit in conditii in care au putut face posibila fosilizarea.

La sfarsitul erei dinozaurilor, pasarile au devenit destul de numeroase. Multe pasari marine mai au dinti pe falci, care dovedesc ca la origine au fost reptile. Acestia probabil le-au ajutat la prinderea pestilor sau a altor vietati acvatice. In aceasta perioada stramosii grupurilor pasarilor din zilele noastre, cum ar fi anseriformele si pascarusii, au inceput sa se dezvolte. Multi dintre stramosii pasarilor din zilele noastre s-au dezvoltat in Oligocen, acum 38 de milioane de ani.

Unele grupuri de pasari care au existat in acele timpuri au disparut, mai ales phororhacidii, care erau raspanditi prin toata America de Sud si chiar in regiuni din sudul Statelor Unite. Aceste pasari erau rapitoare feroce, capabile sa se dezvolte pana la 3m inaltime. Erau dotate cu ciocuri si gheare mortale si probabil ca vanau in grupuri.

Descoperiri recente

La mijlocul anilor ’90 ai secolului trecut, descoperirea fosilelor aviare din China, care se presupune ca sunt contemporane cu cele ale pasarii Archaeopteryx, au provocat un mare interes. La fel ca ruda din Germania, Confuciusornis avea gheare la varful aripilor, care probabil ca le ajutau sa se poata miscain jur.

Gheare similare pot fi intalnite in zilele noastre la puii de hoatzin. Confuciusornis se aseamana cu pasarile din zilele noastre mai mult decat Archaeopteryx intr-o anumita privinta: nu au dinti. Sunt necesare ale fosilelor gasite in aceasta parte a lumii, intrucat se pare ca nu sunt toate originale.

Citeste si articolul despre zborul pasarilor

 

Bibliografie: