Advertisements

Zborul pasarilor

Zborul pasarilor

Unele pasari isi petrec mare parte a timpului lor in aer, iar altele zboara doar ca o ultima solutie in cazul unui pericol. Putine specii sunt, in schimb, prea grele pentru a o face. Mecanismul de zbor este asemanator la toate pasarile, dar modelul de zbor difera semnificativ, fapt care ajuta la identificarea grupurilor variate.

In majoritatea cazurilor, toata structura corpului pasarii s-a dezvoltat pentru a facilita zborul. Este important ca greutatea corpului sa fie cat mai mica, fiindca in acest caz efortul depus pentru mentinerea in aer este si el minim.

Muschii de zbor puternici care asigura ridicarea necesara pot reprezenta o treime din greutatea lor totala. Sunt atasati de osul pieptului, de stern, pe linia de mijloc a corpului, si trec pe lateralele corpului de la clavicula de-a lungul osului pieptului pana la inceputul picioarelor.

Greutatea si zborul unei pasari

Exista o limita, care, in caz ca este depasita, pasarea nu-si poate lua zborul cu succes. Unele pasari mai mari, mai ales pelicanii si lebedele, au nevoie de un avant luat din fuga pentru a se putea inalta de pe apa. Pasarile mai mici pot sa-si ia zborul direct de pe ramuri.

Advertisements

Apropiindu-se de limita superioara a greutatii, masculul dropie Kori este cea mai grea pasare zburatoare, desi prefera sa fuga dat fiind efortul prea mare necesar pentru decolare.

Forma aripilor si bataia lor

Forma aripilor este importanta pentru abilitatea de zbor a unei pasari. Pasarile care raman in aer mare parte din viata lor, cum ar fi albatrosii, au aripi relativ lungi care le permit sa planeze cu un efort mic. Albatrosul calator are anvergura cea mai mare a aripilor, de 3,4m, masurata de la varful unei aripi la celalalt varf.

Pasarile mai grele, cum ar fi condorul andin, pot intampina greutati in a zbura dimineata devreme, inainte de a se incalzi pamantul. Acest lucru se datoreaza caldurii insuficiente. La fel ca alte pasari rapitoare, condorii andini cauta acei curenti de aer care le asigura ridicarea, dupa care se invart dupa ei.

Numarul de batai de aripi variaza semnificativ intre specii. Pasarile colibri, de exemplu, bat din aripi mai rapid decat orice alta pasare stand in fata florilor si recoltand nectarul din ele. Aripile lor se misca atat de repede, uneori ori de 200 de ori pe minut, incat pentru noi par a fi pur si simplu in ceata. In extrema cealalta, pasari grele cum ar fi lebedele zboara cu batai incete si deliberate.

Usurand inaltarea

Nu numai subtirimea scheletului pasarilor ajuta la zbor. Au avut loc modificari evolutive si la nivelul organelor din corp, cel mai important fiind aparatul urinar.

Spre deosebire de mamifere, pasarile nu au o vezica in care sa se acumuleze urina. In loc de aceasta, urina lor este foarte concentrata, sub forma de acid uric, si iese prin corp odata cu excrementele lor, crem-albicioasa si semi-solida.

Advertisements

Modele de zbor

Diferite specii de pasari au metode variate de zbor, care pot ajuta la identificarea lor de catre privitori. De exemplu, pasarile mici cum ar fi pitigoii si cintezele isi misca aripile alternativ si le tin pe laterale, adoptand o linie ingusta, care le ajuta sa-si conserve energia.

Pasarile mari cum ar fi ratele si gastele mentin o traiectorie mai dreapta la aceeasi inaltime. In unele cazuri, nu numai abilitatea individuala de zbor este cea care le mentine in aer, ci si cea a celor de langa ele.

Pasarile care zboara in formatie creaza o traiectorie de alunecare care le face sa poata zbura fara afort pe cele din spatele conducatorului de grup. Din acest motiv pasarile deseori zboara in formatie, mai ales cand au de parcurs distante mari in timpul migrarii.

 

Citeste si articolul despre locomotia pasarilor

 

Bibliografie:

Comentarii
Toate comentariile
Comentarii