Pasari rapitoare

Pasari rapitoare si necrofage

La fel ca la alte vertebrate exista un lant trofic si in regatul aviar. Unele specii vaneaza exclusiv alte pasari, in timp ce altele cauta o mai mare varietate de prazi, inclusiv obisnuitele vertebrate.

Chiar si pasarile care se hranesc preponderent cu seminte prind insecte bogate in proteine pentru a-si hrani puii. Unele pasari sunt rapitoare active, cautand si ucigandu-si hrana, in timp ce altele prefera sa se hraneasca cu hoituri.

Multe pasari rapitoare sunt oportuniste, vanand cand hrana este din belsug, dar devenind necroface cand aceasta se imputineaza. Ambii, vanatori si necrofagi, s-au adaptat pentru a putea trai intr-o varietate de medii si si-au dezvoltat diferite aptitudini corespunzatoare vanatorii. Pasarile rapitoare au cioc taios care le permite sa sfasie carnea de pe prazi in fasii destul de inguste pentru a putea fi inghitite.

Consumarea animalelor intregi poate provoca probleme digestive foarte serioase, din cauza oaselor, a pielii, penelor sau a altor parti nedigerabile. Bufnitele au rezolvat aceasta problema regurgitand cocoloase de hrana nedigerabila, ramase de la prazile lor.

Pescarusii albastrii fac si ei cocoloase similare din oasele pestilor si din solzi. Aceste cocoloase sunt foarte folositoare zoologilor, pentru ca, studiindu-le, pot trage concluzii privind obiceiurile de hranire ale acestor pasari.

Pasari rapitoare

 

Unii pradatori aviari se hranesc cu alte pasari, cum ar fi uliul pasarilor, care este denumit astfel data fiind preferinta lui de a vana vrabii de camp. Un alt pradator de pasari, soimul calator, este una dintre cele mai agile pasari de vanatoare.

Puterea este una dintre caracteristicile unor specii care ataca mamifere, cum ar fi acvila de munte, care poate sa ridice un miel in ghearele ei puternice, dar deseori se hraneste si cu hoituri. Alte pasari au ca tinta diferite grupuri de vertebrate ca sursa de hrana, inclusiv pesti sau reptile, in timp ce o mare parte din speciile aviare vaneaza insecte si alte nevertebrate.

Tehnici de vanatoare

Multe pasari rapitoare vaneaza in timpul zilei, insa nu toate, majoritatea bufnitelor preferand sa-si caute prada in timpul noptii. Soarecii si alte vietati care reprezinta hrana bufnitelor sunt prinsi si mancati aproape imediat. In schimb, sfranciocii au reputatia de a ucide mai multe animale decat pot consuma imediat si depoziteaza hrana neconsumata intr-o asa-numita magazie.

Strapung nevertebratele, cum ar fi cosasii si uneori micile vertebrate cu lujeri subtiri de plante si se intorc sa le manance mai tarziu. Ascunderea proviziilor este un comportament obisnuit in timpul perioadei de cuibarit si se presupune ca l-au adoptat ca masura de precautie pentru a se asigura ca vor avea destula hrana pentru a creste puii. Unele pasari si-au dezvoltat modalitati specifice de a-si prinde prada in locuri aproape fixe.

In regiuni din Egipt, de exemplu, vulturii au invatat sa vaneze broaste testoase, prinzand nefericitele animale in ghearele lor, dupa care le arunca din aer pe un teren cu pietre pentru a le sparge si deschide carapacea. Nu toate pasarile rapitoare sunt rapitoare aeriene. Specii cum ar fi pasarea-secretar care este larg raspandita prin toata Africa in zonele de campie, prefera sa-si caute victimele pe sol.

Pasarile-secretar si-au dezvoltat picioare lungi si puternice si in mod surprinzator au labe destul de mici. Serpii sunt hrana de baza a acestor pasari care-si ridica aripile la confruntatea cu reptilele. Acest lucru face ca pasarea sa para mai mare si prin aceasta determina reptila sa nu atace. In acest timp pasarea sare si intimideaza reptila dupa care o ucide cu ciocul taios.

Rapitoare acvatice

Vulturul pescar este o pasare neobisnuita care literalmente pescuieste in timpul zborului pesti mari care inoata aproape de suprafata apei. Alte pasari efectiv intra in apa in cautarea hranei. Se poate sa nu aiba gheare taioase, dar au cioc puternic care le permite sa apuce pestii lunecosi fara dificultate.

Pelicanii sunt dotati cu o gusa mare, pe care o folosesc pentru a filtra apa in cautarea pestilor. Cormoranii se scufunda dupa peste si pot ramane un timp sub apa. Pescarusii au vazul foarte ascutit. Observa prezenta pestilor din aer, dupa care se scufunda in apa prinzand prada in ciocul ascutit dupa care se ridica la suprafata. Apoi ucid pestii lovindu-i de ramuri, pietre, etc.

Viteza la care pescarusii se scufunda asigura intrarea in apa, urmand sa-si inchida aripile odata scufundati, micsorand rezistenta apei. Pasarile care vaneaza deasupra marilor sau a apelor dulci incearca sa-si inghita prada cu capul inainte. In acest fel operculii si solzii nu se intepenesc in gatlejul lor. Pe uscat pasarile rapitoare care vaneaza rozatoare adopta o metoda asemanatoare, pentru a nu se ineca cu blana cu coada prazii.

Pasarile necroface

Vulturii sunt cei mai cunoscuti necrofagi. Pot adulmeca hoiturile de la distante mari si au fost denumiti prevestitorii mortii. Zaganul sau vulturul barbos si-au dezvoltat o tehnica ce le permite sa se hraneasca cu oasele pe care rudele lor nu au reusit sa le despice. Sparg oasele in bucati lasandu-le sa cada de la inaltimi mari.

Este o abilitate care au perfectionat-o prin alegerea terenului propice acestui lucru. Micul vultur egiptean supravietuieste folosindu-se de dimensiunile lui mici, care nu se potrivesc cu scopul uciderii, intorcandu-le in favoarea lui: se pot inalta curand dupa rasarit, inainte de a se forma curentii termali de aer necesari rudelor lui mai mari, si ies in cautarea victimelor in timpul noptii.

In unele regiuni din Africa, acesti vulturi sparg ouale strutilor prin aruncare repetata cu pietre in ele. Mai exista si alte pasari necrofage in afara de vulturii plesuvi. Victimele de-a lungul drumurilor, cum ar fi sau alte animale, ofera prazi bogate speciilor de acest fel: ciorile si cotofenele pana la cucii alergatori.

 

Citeste si articolul despre zborul pasarilor

 

Bibliografie: