Scheletul pasarilor a evoluat, devenind usor, dar robust, ambele caracteristici fiind necesare pentru a facilita zborul. In acest scop unele oase, mai ales craniul, s-au sudat, in timp ce altele au disparut, la fel si dintii. In zilele noastre corpul pasarilor a devenit mult mai usor in comparatie cu al altor vertebrate.
Pentru a putea zbura, o pasare are nevoie de un corp usor care sa poata fi inaltat in aer cu efort minim. Nu numai dintii lipsesc din craniul pasarilor, ci si muschii ascociati falcilor. Acestia au fost inlocuiti de un cioc usor, acoperit, care este adaptat la modul de hranire al pasarilor.
Unele dintre oasele membrelor, cum ar fi humerusul, sunt foarte usoare, fapt ce reduce din greutate. La spatele corpului, oasele din coloana vertebrala s-au unit, fapt care le confera o mai mare stabilitate si suport pentru penele cozii.
Scheletul pasarilor
La pasari cel mai mare grad de dezvoltare il au picioarele. Pozitionarea lor este critica pentru echilibrul unei pasari. Picioarele se intalnesc aproape de linia centrala, asezate putin posterior langa centrul de gravitatie al pasarii.
Picioarele puternice le permit pasarilor sa sara de-a lungul solului cu relativa usurinta. Exista unele diferente la scheletul diferitelor grupuri de pasari.
Labele si degetele
Labele pasarilor variaza ca lungime si sunt foarte extinse la cele de apa, care le ajuta sa-si distribuie cu efect greutatea. Cele patru degete pot fi raspandite in mod obisnuit 3/1, cu trei degete apucand fata suportului si unul in spate, sau in configuratie 2/2, cunoscuta sub denumirea de laba zigodactila care ofera o mai mare stabilitate de prindere. Laba zigodactila poate fi intalnita la relativ putine grupuri de pasari, mai ales la papagali si la tucani.
Pasarile turaco au degetele flexibile si le pot muta in ambele configuratii. Aranjamentul zigodactil al degetelor ajuta unii papagali sa-si foloseasca labele pe post de maini pentru a prinde hrana.
Pasarile, in general, au gheare la capetele degetelor, care au devenit foarte ascutite in cazul pasarilor rapitoare, ajutandu-le sa prinda prada chiar si in zbor. Multe pasari le folosesc, de asemenea, pentru a-si curata penele si pot oferi echilibru pasarilor care fug sau se catara.
Ciocul pasarilor
Cele mai citite articole
Ciocul pasarilor difera destul de mult ca forma si dimensiuni, fiind o reflectare a modului de hranire. Designul ciocului are o influenta destul de mare asupra fortei pe care o genereaza. Ciocul multor papagali mari este in mod special foarte puternic, pentru a le permite sa sparga coaja tare a nucilor.
In plus, isi pot misca independent partile superioara si inferioara ale ciocului, care le ofera o deschidere largasi, in schimb, asigura o presiune mai mare.
Aripile pasarilor
Aripile unei pasari sunt construite in jurul a trei degete, care corespund degetelor omului. Prin comparatie, liliecii au cinci degete care le sustin aripile membranoase. Cele trei degete ale pasarilor le asigura o structura robusta. Puterea aripilor este sporita de sudarea oaselor metacarpiene cu cele carpiene de la incheietura, pentru a crea un singur os numit carpometacarpus, care trece de-a lungul marginii aripii. In fata pieptului, claviculele sunt unite si formeaza ceea ce la pui se numeste osul iades.
Osul mare in forma de chila al pieptului, numit carena, trece de-a lungul partilor inferioare ale corpului. Este legat de spate prin coaste, fapt care le confera stabilitate, mai ales in timpul zborului. In plus, in cazul pasarilor zburatoare, muschii mari pentru zbor sunt asezati in partea inferioara a corpului.
Citeste si articolul despre zborul pasarilor
Bibliografie:
- http://www.hdwallpapersphoto.com/wallpapers/white-seagull-flying-bird-wallpaper.jpg