Pangolinul de Filipine

Origine

Pangolinul de Filipine (Manis culionensis) face parte din genul Manis, ordinul Pholidota. Este o specie endemica de mamifer ierbivor a provinciei Palawan din insulele Filipine. I se mai spune si Pangolinul Palawan sau Malintong. In afara de insula principala Palawan mai poate fi intalnit pe insulele Busuanga, Coron, Culion sau Dumaran. A fost introdus in 2005 pe insula Apulit.

Vietuieste in paduri si zonele adiacente cu iarba. Este o specie comuna in insulele Filipine, dar datorita ariei de raspandire limitata si a vanatului excesiv este pe cale de disparitie.
Dupa ce ca aria de raspandire ii este limitata, fiind pe o insula, populatia pangolinului este in declin major si din cauza pierderii habitatului, comertului, si a altor factori. Pangolinul este vanat pentru carne, piele, sange si solzi. Singurii pradatori ai pangolinului sunt omul si pitonul.

Specia a fost descrisa pentru prima data de Casto de Elera in anul 1915. In trecut a fost inclus alaturi de pangolinul Sunda, iar din anul 1998 a fost considerata specie separata.

Poate fi intalnit in literatura straina sau de specialitate sub denumirile: The Philippine pangolin, Palawan pangolin (dupa provincia palawan) sau Malintong. Nu se cunoaste numarul estimativ al populatiei de pangolini datorita raritatii si a faptului ca este un animal nocturn, secretos si timid.

Hrana Pangolinul de Filipine

Pangolinul de Filipine se hraneste in principal cu termite. Isi foloseste limba lunga acoperita cu saliva lipicioasa pentru a se hrani cu cat mai multe furnici. Cauta insectele, in special furnicile si termitele. Cand gaseste un musuroi de termite sapa cu ghearele puternice pentru a patrunde cat mai mult dupa care isi foloseste limba lipicioasa pentru a prinde furnicile. Este considerat un animal benefic pentru ca tine in frau populatiile de insecte.

Se foloseste de miros pentru a gasi coloniile de insecte.

Nu are dinti pentru a mesteca hrana, asa ca trebuie sa consume si nisip sau pietricele mici care sa-l ajute la digestie.

Caracteristici Pangolinul de Filipine

Pangolinul de Filipine are lungimea corpului de 60-180cm si greutatea de 1.8 – 2.5 kg. Corpul acoperit de solzi care se intrepatrund este lung si rotund. Coada este prehensila ( se poate ajuta de ea, „apuca” crengile copacilor). Picioarele se termina cu degete si gheare lungi, groase si puternice. Tinerii au culoarea corpului si a solzilor deschisa, aceasta se inchide pe masura ce animalul inainteaza in varsta. Coada are aproape aceeasi lungime cu a corpului impreuna cu capul.

Fata de ruda sa mai mare, Pangolinul Sunda, are solzii mai mici si capul mai scurt.

Pangolinul de Filipine este un animal nocturn. Prefera iesirile solitare, asa ca nu este intalnit in grupuri. Ca toti pangolinii prefera sa stea in copaci, dar coboara si la sol in cautare de hrana. Cand sunt amenintati de pradatori se transforma intr-o minge acoperita cu solzi. In plus elimina un miros chimic pentru a indeparta pradatorii.

Se spune ca pielea si solzii de pangolin sunt folositi la tratarea astmului.

Reproducere Pangolinul de Filipine

Avand in vedere ca pangolinii sunt timizi si discreti nu se cunosc toate detaliile despre reproducere. Nu este cunoscut care din cei doi parteneri fac primul pas si cum anume isi atrag partenerul.

Toti pangolinii se reproduc primavara. Perioada de gestatie dureaza 18 saptamani (in jur de patru luni). Dupa nastere este hranit cu lapte de catre mama pana la varsta de patru luni. Dupa varsta de 5 luni puii devin independenti. Femela pangolin da nastere la 1-3 pui in fiecare an.

Puii sunt carati in spate, mai exact in zona unde incepe coada. In caz de pericol pangolinii se fac ghem iar puii sunt bagati la mijloc pentru ca au corpul si solzii moi.

Din cauza ca pana la ora actuala s-au facut putine cercetari asupra pangolinilor, nu au fost tinuti in captivitate, este greu de spus speranta de viata. Se stie ca unele specii de pangolini pot trai si 20 de ani.