Advertisements

Coiotul

  • Areal: America de Nord de la regiunile subpolare din Canada si Alaska, pe tot teritoriul SUS si Mexic pana in Costa Rica 
  • Habitat: Preerie si padure
  • Hrana: Animal carnivor, care are ca hrana de baza cadavrele altor animale. 
  • Marime: 110 cm
  • Greutate: Intre 9 si 22 kg.
  • Culori: Cenusiu galbui, brun galbui, alb 
  • Viteza: Intre 64 si 72 kilometri pe ora
  • Stil de viata: Traieste in haita; Animal nocturn
  • Reproducere: 4-6 pui
  • Pradatori: 
  • Media de varsta: 10-14 ani in libertate, 18 ani in captivitate
  • Particularitati: Sunetele scoase de coioti sunt urlete, latraturi si schelalaieli

 

Coiotul – lupul de preerie nord-american – este o specie a genului Canis – Canidae. Genul Canidae poate fi intalnit aproape peste tot in lume: America Centrala si de Nord, Alaska si Canada dar si in Europa, Asia si Africa. Una din speciile genului o constituie coiotii, care traiesc in America Centrala si de Nord dar poate fi intalnita chiar si in Alaska si Canada. Alte specii ale aceluiasi gen sunt: lupul gri (Canis lupus), lupul rosu (Canis rufus) si cainii domesticiti (Canis familiaris) care traiesc si in arealul coiotilor dar si in alte zone geografice ale lumii. Alte specii ale genului Canidae sunt vulpile, sacalii, enotii si cateva subspecii (cum ar fi lupul arctic, lupul de ses s.a.).

Incalzirea globala si alterarea mediului de catre oameni au determinat aparitia unei noi specii, un pradator de top care poartă un sfert din ADN-ul de lup, doua treimi din cel al coiotului si restul de la caini. Hibrizii incep acum sa devina pradatorul dominant in nord-estul SUA.    

HRANA COIOTUL    

Animalul consuma in mare parte cadavre, dar si rozatoare precum soareci, iepuri, mai rar pasari, serpi sau vulpi. Cand sunt bolnavi sau batrani cerbii pot fi atacati de o haita de coioti. In afara de carne ei mai consuma fructe de padure, iar în regiunile locuite consuma resturi de alimente din gunoi.

Advertisements

ASPECT COIOTUL    

Coiotul are o lungime de 110 cm, inaltimea la umar de 50 cm, avand o greutate intre 9 si 22 kg. Blana lui este dungata cu culori alternative de un cenusiu galbui si brun galbui, sub barbie si pieptul fiind de culoare alba. Animalul este mai mic si mai suplu decat lupul. Coiotul are un bot mai lung, mai ingust, urechi mai mari si picioare mai scurte decat lupul. Tipic coiotilor este coada stufoasa pe care o tin in timpul mersului aproape de sol.

Coiotii din zona de sud sunt mai mici decat coiotii din zona mai nordica. Un coiot atinge marimea maxima la varsta de un an. Blana unui coiot poate avea culoarea gri-maronie sau gri-galbui. Gatul si interiorul labelor sunt de obicei de culoare mai deschisa sau alba. Labele din fata, partile laterale ale capului si botul sunt de culoare maroniu-roscat. Acestia au fire de blana cu varful negru care formeaza o dunga pe spate si o dunga de-a lungul umerilor. Coada are la baza o glanda care secreta un miros special.

Advertisements

Urechile sale par a fi mari, pe capul destul de mic, de asemenea si labele lor sunt mici in comparatie cu inaltimea picioarelor si cu dimensiunile corpului, in asamblu. Coiotul naparleste o data pe an, din mai pana in iulie. Ca si cainii domestici, coiotii au glande sudoripare pe partea labelor pe care calca. Are 5 degete la membrele anterioare si 4 degete la membrele posterioare. Cand merg, acestia calca doar cu degetele, fara sa atinga pamantul cu restul labei. Din acest punct de vedere coiotul este un animal digitigrad.

COMPORTAMENT COIOTUL   

Animalele pot trai in grupuri ca si lupul, in haita fiind o ierarhie respectata. De obicei, coiotii vaneaza in perechi de cate doi, insa uneori grupul poate fi mult mai mare atunci cand se pune problema rapunerii unor prazi mai mari. O haita de  lupi americani este alcatuita din adulti inruditi intre ei, pui de un an si pui nou-nascuti. Cu mult timp in urma, coiotii erau animale diurne, insa datorita interferentelor cu oamenii au devenit nocturni. Coiotii nu sunt foarte des vazuti, insa pot fi auziti foarte usor. Sunetele scoase de coioti sunt urlete, latraturi si schelalaieli. In general, coiotii pot fi auziti la apusul soarelui si noaptea, foarte rar se aude un coiot in timpul zilei. Sunetele scoase de ei sunt mai comune in timpul sezonului de imperechere si in timpul toamnei, cand puii pleaca sa-si gaseasca propriile teritorii.

In functie de prada, coiotul are tehnici de vanatoare diferite. De exemplu, daca prada este mica, acesta o pandeste din iarba si isi foloseste simtul ascutit al mirosului pentru a o gasi. Cand prada este localizata, coiotul sare asupra sa ca o pisica. Daca prada este mare, aceasta este vanata de o haita. 

REPRODUCERE COIOTUL  

In perioada de imperechere se separa de grup, femela avand de obicei la sfarsitul lui aprile si începutul lui mai între 4 și 6 pui care vor fi hraniti de ambii parinti si care toamna sunt deja apti pentru reproductie.  Sezonul de imperechere al coiotilor are loc din ianuarie pana la sfarsitul lui martie. Cand femela isi gaseste partenerul potrivit, aceasta devine monogama pentru cativa ani. Gestatia unei femele coiot dureaza intre 60 si 63 de zile. Aceasta poate face intre 1 si 19 pui, dar media este de 6 pui. Puiul cantareste 250 de grame la nastere, este orb si are urechile blegi. Ochii sai se deschid dupa 10 zile. Puii ies din vizuina la 21-28 de zile dupa nastere. Acestia se hranesc cu laptele mamei timp de 5-7 saptamani si sunt intarcati imediat dupa 35 de zile. Dupa ce sunt intarcati, puii sunt hraniti cu mancare regurgitata de catre ambii parinti. La varsta de 6-9 luni, puii masculi parasesc vizuina, iar puii femele raman cu haita. Puii devin adulti la varsta de 9 luni sau un an si tot atunci ating si maturitatea sexuala, insa nu se imperecheaza pana la varsta de 2 ani.

Comentarii
Toate comentariile
Comentarii