Salamandra de foc

Origine

Salamandra de foc (Salamandra salamandra) face parte din Clasa Amphibia, Ordinul Urodela (Caudata), Familie Salamandridae, Genul Salamandra.

Salamandrele de foc sunt originare din Europa Centrala si de Sud. Exista multe subspecii care pot fi gasite in special in tari precum Germania, Ungaria si Polonia.

De unde vine numele de Salamandra de foc: In trecut, s-a considerat ca aceste animale au o legatura cu focul. Pielea lor secreta un fel de mucus care le acopera suprafata corpului in intregime, protejandu-le si oferindu-le posibilitatea de a trece prin foc fara sa se arda.

Hrana Salamandra de foc

Dieta este reprezentata in special de insecte, paianjeni, rame si melci, dar mananca ocazional si tritoni sau pui de broasca. Salamandrele se hranesc in special seara, specia fiind nocturna, dar si dupa ploaie, cand pamantul este umed.

Caracteristici Salamandra de foc

Salamandra are membre puternice, glande parotoide proeminente, coada cilindrica mai scurta decat corpul. Pot atinge dimensiuni intre 20-30 cm. Femelele sunt ceva mai mari decat masculii. Aceste salamandre au colorit de avertizare, de obicei sunt negre cu pete galbene sau portocalii de diferite forme si marimi.

Salamandrele au un temperament timid, calm, dar daca se simt atacate pot elimina o toxina prin piele. Prefera sa fuga si pot fi destul de rapide in ciuda aspectului greoi si miscarilor lente. Vor elimina toxina numai daca sunt nevoite. Evitati manipularea lor si spalati-va bine pe maini daca totusi le atingeti.

Salamandrele de foc traiesc in Europa si sunt mai frecvente in zonele de deal si munte, la altitudini cuprinse intre 100 si 1000 m, in zona padurilor de foioase. Ele prefera padurile de foioase, deoarece le place sa se ascunda sub frunzele cazute ale acestora, pe sol, acolo gasind umiditatea necesara lor.

Salamandrele de foc prefera locurile umbroase, racoroase si umede. in timpul zilei stau ascunse in frunzisul cazut, sub lemne sau pietre, oriunde gasesc mediul potrivit. Sunt active seara si noaptea, dar in zilele ploioase sunt active si in timpul zilei.

Salamandrele se apara in mod activ in fata pradatorilor. Specia este capabila sa secrete toxine din niste glande de sub piele numite glande parotoide. Toxinele sunt reprezentate de alcaloizi neurotoxici numiti samandarine.

Acesti alcaloizi provoaca hipertensiune arteriala, contractii musculare, convulsii si hiperventilatie la toate vertebratele. Glandele sunt concentrate in anumite zone ale corpului, in special in zona capului si petelor galbene de pe corp.

Subspecii:

Sunt recunoscute mai multe subspecii ale acestei salamandre, majoritatea fiind ovipare cu exceptia a doua din ele, S. s. fastuosa si S. s. bernadezi, care sunt ovovivipare.

Salamandra salamandra alfredschmidti – Spania, Valea Tendi
Salamandra salamandra almanzoris – fostii ghetari din Gredos (Laguna Grande de Gredos, Sierra de Gredos)
Salamandra salamandra bejarae – lanturile muntoase centrale ale Spaniei (cu exceptia varfurilor inalte din Sierra de Gredos si lantul Toledo)
Salamandra salamandra bernardezi – Asturias, nordul si estul Galiciei
Salamandra salamandra beschkovi – Muntii Pirin, Bulgaria
Salamandra salamandra crespoi – Algarve
Salamandra salamandra fastuosa – Cantabria, regiunea Basque, nordul Navarriei, Pirineii centrali si vestici
Salamandra salamandra galliaca – Portugalia, cu exceptia sudului extrem. Regiuni din Galicia, Leon, Muntii Cantabrici si Catalonia
Salamandra salamandra giglioli – sud-centrul si sudul Italiei
Salamandra salamandra hispanica – Provincia Montseny din Barcelona
Salamandra salamandra longirostris – provinciile Malaga si Cadiz (Sierra de Ronda)
Salamandra salamandra morenica – Sierra Morenica
Salamandra salamandra salamandra – Peninsula Balcanica, Carpati, estul Germaniei, nordul Italiei, sud-estul Frantei
Salamandra salamandra terrestris – marea parte a Frantei, nordul si centrul Europei
Salamandra salamandra werneri – Muntele Pelion, Grecia.

Reproducere Salamandra de foc

Masculii si femelele arata similar cu exceptia sezonului de imperechere, atunci diferenta este mai evidenta, deoarece la masculi apare o umflatura in zona cloacala. imperecherea are loc primavara-vara iar ponta va fi depusa in primavara anului urmator in apa.

Dupa ce femela este curtata si accepta imperecherea, masculul depune pe sol spermatoforul, o capsula gelatinoasa care contine spermatozoizii. Aceasta capsula are rolul de a-i proteja impotriva deshidratarii.

Dupa aceea, femela absoarbe in cloaca sperma de la mascul si cele 20-30 de oua sunt fecundate intern. Cand sunt gata sa eclozeze, femela depune larvele invelite intr-o membrana subtire, transparenta, intr-un loc cu apa limpede. Imediat dupa depunere membrana se descompune in apa, larvele putand sa inoate libere.

In momentul eclozarii larvele au aproximativ doi centimetri si au branhii externe. Dupa cateva luni de la depunere, la o dimensiune de 5-6 cm, ele isi pierd branhiile si se metamorfozeaza, devenind terestre, asemenea parintilor.

La unele subspecii larvele continua sa se dezvolte in abdomenul femelei pana cand ea da nastere metamorfilor complet dezvoltati. Salamandrele de foc ating maturitatea sexuala la varsta de 3-4 ani, femelele maturizandu-se de obicei cu un an mai tarziu decat masculii.

Speranta de viata este de peste 30 de ani.