Origine
Bazilicul comun este o soparla care se gaseste in padurile din America centrala si de sud in apropierea raurilor si paraurilor. El face parte din familia Corytophanidae si genul Basiliscus.
Ca si celelalte specii ale genului ( bazilicul verde, bazilicul maro si bazilicul cu capul rosu)i se spune soparla lui Isus pentru abilitatea sa de a merge pe apa. Viteza pe apa este de aproape 10km/h pe o distanta de aproximativ 20m.
Adultii merg doar cativa metri deasupra apei deoarece odata cu inaintarea in varsta devin mai grei si deplasarea este mai greoaie.
Cateva denumiri straine ale bazilicului: engleza:Common Basilisk, franceza: Basilique a bandes, germana: Helmbasilisk, spaniola: Basilisco comun, denumire locala: Lagarto Jesucristo.
Bazilicul comun traieste de la nivelul marii, 0m, pana la 1200m. Isi are denumirea dupa bazilicul din mitologia greaca care poate impetri orice fiinta doar privind-o.
Numele grecesc de bazilic inseamna „micul rege”.
Hrana Baziliscul comun
Bazilicul comun mananca aproape orice. Desi este omnivor dieta lui este acoperita cel mai mult de insecte(greieri, etc). In afara de acestea mai consuma mici animalute (serpi, pasari, oua si peste) flori si unele plante.
In captivitate „prada” i se ofera de cateva ori pe saptamana.
Caracteristici Baziliscul comun
Bazilicul are lungimea de 70-80cm(inclusiv coada). De la cap pana la coada are dungi verticale de-a lungul corpului. Pe cap, corp(partea dorsala) si coada se poate observa creasta numai la masculi. Femelele au doar pe cap o creasta mai mica.
In general bazilicul este o soparla activa si curioasa. Le place sa stea la soare si sa se relaxeze incalzindu-se la razele lui.
Desi in salbaticie se pot vedea multi bazilici, in captivitate nu este bine sa tii la un loc 2 masculi. Acestia nu se tolereaza, pot avea lupte serioase si se pot rani destul rau, uneori pana la moarte.
Cele mai citite articole
Cateva femele si un mascul intr-un terariu este suficient(aveti grija sa aiba spatiu in care se pot misca).
Niciodata sa nu puneti pui cu bazilici adulti, exista sansa ca adultii sa considere tinerii o prada gustoasa.
Aceasta din cauza ca sunt fara experienta, mici si vulnerabili.
Reproducere Baziliscul comun
Femela bazilic ajunge la maturitate in 18 luni, iar masculul la numai 12 luni. In salbaticie imperecherea acestei specii este un privilegiu de observat.
Masculii dominanti isi apara femela si teritoriul impotriva masculilor mai tineri. Masculii tineri, de obicei, nu se imperecheaza pana nu devin masculi dominanti, adica dupa varsta de 3 ani.
Cele mai multe oua sunt clocite din iulie pana in februarie. Femela va avea cateva imperechjeri pe sezon, uneori poate avea chiar si 7 cuiburi.
Cuiburile contin 4 pana la 18 oua. Primele cuiburi sunt mai mici, deoarece femela este tanara, la inceput si de ce nu mai mica si va avea 4 pana la 8 oua maxim.
Femelele adulte depun cele mai multe oua. Ouale au 19-22mm lungime si 13-14mm latime. In captivitate ouale sunt ceva mai mari.
Perioada de incubare la temperatura este de 27grC tine 105-115 zile, iar la temperatura de 30grC tine 60-75 de zile. S-au inregistrat si incubari de 140-150 de zile. Ouale se maresc putin in timpul incubarii.
Tinerii nascuti au lungimea de 10 pana la 13cm si cantaresc 2-3 grame. In aproximativ 7 luni incepe sa creasca creasta masculului de pe cap, urmata de cea de pe corp.
De la varsta de un an masculii trebuie sa-si gaseasca teritorii proprii deoarece incep sa nu se mai tolereze unul pe celalalt.
In salbaticie pot ajunge pana la varsta de 7 ani, dar de regula nu depasesc 5-6 ani.
Poze Baziliscul comun
Stiati ca ..
- Bazilicii masculi sunt extrem de teritoriali si se pot bate pana la moarte ?
Citeste si despre Broasca Testoasa de Florida (cu tample rosii) sau Soparla mexicana
Bibliografie:
- http://x33.xanga.com
- http://en.wikipedia.org
- http://www.plumifrons.com
Comentarii