Haflinger

• Origine: Austria/Italia
• Inaltime: 138 – 150cm
• Greutate: 360kg
• Culori: orice culoare, maro cel mai frecvent
• Folosit la: munci agricole si teren accidentat cu pante de pana la 40%

Origine

Istoricul calului din rasa Haflinger isi trage originile din timpurile medivale cand scrierile spuse la o cursa orientala de cai au fost gasite in Muntii Tyrolean din partea de sud, in ziua de azi fiind Austria si partea de nord a Italiei.

Multe sate si ferme din Tyrol erau accesibile numai datorita cararilor stramte care puteau fi strabatute numai de cai agili si cu un echilibru bun in vederea transportului uman si de pachete.

Scrierile din acea regiune de la inceputul anilor 1800 descriau un cal mic, nobil, de culoarea alunei cu pachete si calareti traversand potecile muntoase.

Primul document oficial al rasei Haflinger din ziua de azi (numita dupa satul din Tyrol, Hafling) a fost in 1874 cand un armasar de baza 249 Folie a fost nascut dintr-un armasar pe jumatate arab 133 El’ Bedavi XXII incrucisat cu o rasa nativa rafinata din Tyrol.

Toti caii de rasa pura Haflinger trebuie sa-si traga obarsia direct din Folie prin sapte linii diferite de armasari: A, B, M, N, S, ST, si W.

In perioada celui de-al doilea razboi mondial a existat un schimb semnificativ in practicile de crestere deoarece caii carausi erau necesari de catre armata, iar un cal Haflinger mai scund pentru munca se potrivea zonei.

Dupa razboi, inaltimea si rafinamentul rasei s-au intors, cu o subliniere in dezvoltarea unui cal mic care a fost agil atat in calarit cat si in condus, cu o costitutie puternica, o conformmatie solida cu oase zdravene si o personalitate necomplicata. Unicitatea acestui cal sta, bineinteles, in culoarea sa aurie si in coada si coama albe fluturande.

Dar un lucru unic mai sunt si iubirea sa fata de oameni, temperamentul linistit si iertator care s-au stabilit de-a lungul secolelor de trai si a munci impreuna taranii de la munte, servind toate scopurile tuturor membrilor din familie. Acesti cai au devenit foarte usor parte din familie.

Majoritatea cailor Haflinger sunt inca importati chiar si in ziua de azi din Austria. Hergheliile de stat detin armasarii din Austria, mentinand cu grija calitatea rasei.

Primul cal Haflinger a ajuns in Statele Unite in 1958 cand Tempel Smith de la ferma Tempel, Wadsworth, Illinois a inceput sa importe din Austria pentru a incepe un program de imperechere impreuna cu caii sai importati din rasa Lipizzan.

Calul Haflinger modern se gaseste acum in intreaga lume, activ in tot felul de utilizari ca animal de munca, carat, haturi si condus combinat, calarit vestic, curse de rezistente, dresaj si sarit, bolta si programe de calarit terapeutic.

Aceasta rasa poate sa participe cu succes la concursuri alaturi de alte rase, uneori aratand o putere si o abilitate surprinzatoare pentru dimensiunea sa.

Aspect Haflinger

Caii din rasa Haflinger sunt de culoarea alunei de la un auriu placut la ciocolatiu cu o coama si coada de culoare deschisa care variaza de la alb la culoarea inului.

Ei au o inaltime medie cuprinsa intre 138 cm si 150 cm. Infatisarea calului ar trebui sa fie eleganta si armonioasa, cu un cap rafinat si expresiv cu ochi mari, o crupa bine conturata care nu trebuie sa fie prea abrupta sau prea scurta.

Cele mai citite articole

Calul ar trebui sa aibamuschi bine dezvoltati si sa prezinte membre corecte si clare cu articulatii bine definite si formate. Armasarii folositi pentru imperechere ar trebui sa aiba trasaturi masculine bine formate iar iepele ar trebui sa prezinte linii si trasaturi feminine care sa nu fie puse la indoiala.

Capul ar trebui sa fie nobil si inclinat si ar trebui sa se potriveasca cu restul corpului. Ochii ar trebui sa fie mari si pozitionati inainte. Narile ar trebui sa fie mari si largi. Ar trebui sa aiba un cap mic cu urechi bine pozitionate.

Gatul are o lungime medie si ar trebui sa devina mai stramt in apropierea capului. Capul ar trebui sa fie destul de liber pana la falci.

Picioarele ar trebui sa fie bine conturate, articulatii distincte inclinate, iar cele patru picioare ar trebui sa aiba o pozitie egala.

Picioarele ar trebui sa fie in linie dreapta cand sunt vazute din spate sau din fata. Dintr-o parte picioarele din fata ar trebui sa fie drepte iar picioarele din spate ar trebui sa prezinte un unghi de 150 grade de la articulatie si un unghi de 40-45 de grade de la chisita pana la copita care sta pe pamant.

Genunchiul ar trebui sa fie larg si plat iar articulatiile ar trebui sa fie mari si puternice. Chisitele ar trebui sa fie lungi si bine dezvoltate iar copitele ar trebui sa fie rotunde, clare si puternice.

Rasa Haflinger are un mers serios, ritmic care acopera pamantul. Plimbarea este relaxanta, energica, mandra si cadentata.

Trapul si galopul sunt elastice, energice, atletice si cadentate cu o tinuta proprie naturala, fiind bine echilibrate cu un moment distinct de suspensie. Picioarele din spate ar trebui sa functioneze in mod activ cu multe propulsii.

Aceasta propulsie ar trebui transferata prin spatele elastic pana la miscarea libera a umarului si a picioarelor din fata. O mica actiune a genunchiului este necesara. Mai ales galopul ar trebui sa aiba o miscare inainte si inapoi distincta.

Comportament Haflinger

Primul razboi mondial a dus la intreruperea programelor de reproducere a poneilor Haflinger, multe exemplare fiind luate in serviciul militar.

Dupa razboi in conformitate cu termenii tratatului de la Saint Germain Tirolul de Sud(inclusiv Hafling) a fost cedat Italiei in timp ce Tirolul de Nord a ramas in Austria. Aceasta impartire a fost daunatoare rasei.

Desi acum rasa Halfinger se gaseste peste tot in lume prasila majoritara vine tot din Austria, dar sunt si ferme de prasila in SUA, Canada, Germania, Olanda si Anglia.

Un studiu efectuat in 2009 a aratat ca populatia de ponei este in usoara crestere in ultimii ani. In 2005 s-au constatat aproape 250.000 de exemplare in intreaga lume.

Haflinger a fost initial dezvoltat pentru a lucra in regiunile muntoase unde a si fost folosit in silvicultura si muncile agricole.

La sfarsitul secolului 20 armata indiana a incercat cresterea animalelor pe teren muntos, dar programul nu a avut succes din cauza incapacitatii animalelor de a rezista la caldura desertului. Austriecii inca folosesc poneii pe teren alpin cu pante de pana la 40% si trepte de maxim 40cm.

Poneii sunt folositi si de armata germana pentru munca de teren accidentat si scopuri demonstratide.

Poze Haflinger

Cele mai citite articole