(Epalzeorhynchos bicolor)
Origine
Rechinul negru cu coada rosie este originar din Tailanda centrala.
Specia face parte din familia Cyprinidae si este disparuta acum din mediul natural, dar destul de frecvent intalnita in acvaristica.
Nu exista dovezi care sa lege disparitia pestelui din mediul natural, de recoltarea lui masiva pentru acvaristica, mai degraba disparitia lui se datoreaza construciilor de baraje si drenarii mlastinilor, care faceau parte din habitatul acestei specii.
Poate fi intalnit in literatura internationala si de specialitate sub denumirile: red-tailed black shark, the redtail shark, redtail sharkminnow sau Labeo bicolor.
Hrana Rechinul negru cu coada rosie
Rechinul negru cu coada rosie este omnivor; pe linga toata gama de hrana vie si uscata are nevoie neaparat (cel putin o data la doua zile) de hrana vegetala.
Pestii rontaie cu mare placere mazare fina fiarta si congelata.
In salbaticie se hraneste cu alge, crustacee mici, larve de insecte, s.a. In captivitate, pe langa hrana de la petshop-uri, li se mai poate da mazare, castravete, dovlecel, spanac sau fructe.
Caracteristici si descriere Rechinul negru cu coada rosie
In acvaristica, cea mai fregventa forma, este cea cu corpul negru, cu inotatoarea caudala rosu intens, sau portocaliu. Mai rar poate fi gasit si in forma albino, corpul fiind alb, cu inotatoare rosii.
Prefera zonele inferioare ale bazinului. Sunt adesea incompatibili unul cu altul si trebuie chiar de tineri tinuti numai in bancuri, in bazine de cel putin 1m lungime si peste 100L.
In cazul popularii cu numai 2-3 pesti, controversele pot fi atit de violente incit ele sa duca la pierderea animalului dominat. In cazul exemplarelor in bancuri cca.10 buc. lupta pentru dominatie ramine in limite normale. Desi agresivi intre ei, nu vor ranii alti pesti din acvariu. De asemenea, temperamentul poate varia de la un individ la altul, unii fiind foarte calmi si pasnici, altii extrem de violenti.
Cele mai citite articole
Nu tolereaza alte specii de pesti `rechin`. Numeroase pietre, radacini, ghivece sparte si tuburi trebuie sa ofere posibilitati suficiente de ascundere pentru fiecare peste. Plantarea va fi astfel facuta incit sa marcheze limite de teritoriu in jurul ascunzisurilor.
Ca substrat este potrvit un nisip sau pitris mai marunt de riu foarte bine spalat. Un substrat care contine ca suport turba este favorabil dar nu obligatoriu. O filtrare puternica si schimbul partial saptaminal de apa, care poate sa fie de pina la un sfert din capacitatea bazinului contribuie foarte mult la starea generala si de sanatate a pestilor.
In bazinele foarte luminate pestii nu se simt bine avind tendinta sa se ascunda, pe cind in bazinele umbrite cu multe plante plutitoare pestii au cea mai intensa activitate.
Dimensiunea maxima pe care acesti pesti o pot avea este de 15 cm, iar femelele pot fi mai mari decat masculii.
In ciuda popularitatii sale Rechinul negru cu coada rosie ca specie de acvariu este rar crescut in conditii optime. Puii sunt vanduti fara nici un fel de informatie referitoare la comportament, marime sau durata de viata. Cel mai des vanzatorii spun ca este mancator de alge, dar acest lucru nu este tocmai adevarat chiar daca le place sa stea printre alge.
Reproducere Rechinul negru cu coada rosie
Dimorfism sexual: Linia burtii femelei este ceva mai rotunda, marginea din spate a inotatoarei dorsale formeaza cu linia spatelui un unghi drept. Linia burtii masculului este dreapta iar inotatoarea dorsala la capatul din spate este ascutita.
Imultirea este intotdeauna problematica, din cauza agresivitatii pestilor.
Femelele cu icre mature sunt adesea atit de alungate de masculi ca sar din bazin. Bazinele foarte mari fara substrat sau cu un strat de turba, cu multe ascunzsuri si citeva plante in ghivece ofera cele mai mari sanse de succes.
Apa din Bazinul de reproducere trebuie sa fie moale 2-5 GH, usor acida pH=6-6.5, filtrata prin turba, iar temperatura de 26-27 grade C. Acvariul trebuie sa fie intr-un loc linistit, pe cit posibil necirculat si chiar acoprite geamurile cu o pinza de culoare inchisa pentru a crea o stare de liniste pestilor.
Cind depunerea icrelor este realizata trebuie ca adultii sa fie scosi din bazin si icrele pina la eclozarea larvelor sau chiar pina la inot sa fie tinute la intuneric.
Depunerea icrelor in cazurile cunoscute pina acum s-a facut in scorburi (ghvece sparte). Larvele eclozeaza dupa 48 de ore iar dupa alte 48-72 de ore pestisorii incep sa inoate in cautarea hranei. Pestisorii vor fi hraniti cu nauplii de artemia iar dupa 4-5 zile si cu mazare zdrobita.
Pestii existenti pe piata noastra sunt adusi din Moldova sau Ucraina unde sunt fortati sa se reproduca prin injectare cu hormoni.
