(Paracheirodon innesi)
Origine
Pestii nu pot fi mangaiati asemenea pisicilor, ei nu alearga prin locuinta precum micile rozatoare si nu se pot organiza drumetii alaturi de ei, asa ca in cazul cainilor. Cu toate acestea, sunt foarte apreciati si iubiti ca si animale de casa.
Exista multe motive pentru care detinatorii de pesti sa fie foarte incantati de acestia si sa-i priveasca cu entuziasm. Oamenii au fost fascinati din totdeauna de apa, de mare si de „imperiul” subacvatic. Nu reprezinta nicio coincidenta, faptul ca documentariile despre vietatile marine uimesc atatia oameni.
In plus, cu ajutorul unui acvariu se pot obtine diferite efecte psihologice. Aglomeratia si stresul zilnic ne face sa ne dorim un loc unde ne putem relaxa si ce poate fi mai linistitor decat miscarile line ale pestisorilor colorati.
Pestii sunt relativ usor de intretinut. Nu trebuie scosi afara, periati, nu zgarie si nu fac mofturi. Pentru ei este de ajuns daca apa este intotdeauna curata si oxigenata, iar daca hrana o primesc regulat.
Pestele neon rosu traieste in cadrul natural acvatic din Venezuela, Brazilia si pana in Columbia de Vest, iar pestele neon doar in Peru de Est.
Hrana Neon
Neonii se hranesc din masa apei si in faza adulta nu sunt pretentiosi. Prefera hrana vie, care nu trebuie sa lipseasca, dar maninca cu aceiasi pofta hrana sub forma de fulgi sau granule.
Aspect Neon
Este unul dintre cei mai frumosi si mai raspinditi pesti de acvariu. Neonul este un peste robust, foarte sociabil, de talie mica si este recomandat sa fie tinut de preferinta cu alte caracidae. Corpul este subtire, fusiform si usor comprimat lateral. Botul este scurt cu gura mica asezata oblic. Inotatoarea anala este alungita cu marginea usor scobita. Inotatoarea dorsala are baza scurta.
In spatele dorsalei se afla inotatoarea adipoasa, insa este putin dezvoltata. Baza inotatoarei codale este lipsita de solzi. Partea dorsala este verde oliv deschis. Pe laturile corpului se distinge o linie orizontala albastru-verzui fosforescenta care se intinde de la partea superioara a irisului pina in zona inotatoarei adipoase.
Sub ea, in partea inferioara a corpului exista o dunga rosu ciclamen care se prelungeste pe pedunculul codal pina la radacina inotatoarei codale. Ventral culoarea este albicioasa sau usor galbuie. Inotatoarele sunt translucide, incolore sau usor cu tente fumurii. Inotatoarele dorsala si anala au prima radie alb laptos. Din pacate, speranta de viata a acestui peste este de numai 2 ani.
Caracteristici Neon
In mod gresit acestui peste i s-a dus faima de pretentios. In realitate nu este deloc mai pretentios decit alti pesti, ba din potriva. Acest peste este bine sa fie tinut in grupuri de minim 6 exemplare dar se simte mult mai bine cind sut mai multi. Este complect nepasator fata de ceilati colocatari ai bazinului.
Acvariul trebuie sa fie bine plantat, cu o apa foarte curata si cu fundul de culoare mai inchisa. Zonele umbrite nu trebuie sa lipseasca. Plantele vor fi sadite in asa fel, incit sa permita pestilor care se aduna in cirduri, sa aiba un spatiu suficient de inot. Este de preferat sa se tina in bazin cu pesti de talia sa care sa accepte conditiile de apa si de temperatura.
De exemplu Hemigrammus erythrozonus. Apa acvariului nu ar trebui sa depaseasca o duritate de 4 dH cu un pH neutru sau usor acid. Daca avem in vedere reproducerea acestui peste este de preferat sa fie tinut intr-o apa cit mai moale si la o temperatura care sa nu depaseasca 22-23 grade C. Apa va fi filtrata prin turba iar debitul de filtrare va fi minim volumul acvariului pe ora.
Reproducere Neon
Este un peste dificil de reprodus. Daca va tenteaza reproducerea neonilor, va sfatuiesc sa incercati mai intii reproducerea pestilor Hemigrammus erythrozonus (neon roz) care este mult mai usoara. In caz de reusita puteti ataca si reproducerea pestilor „neon tetra”. Principala problema care apare la reproducere este faptul ca genitorii au fost tinuti in apa cu duritate prea mare.
In acest caz femelele au ovarele sclerozate si sunt incapabile de depunere. S-a constatat ca tinnuti intr-o apa de 8 dH femelele nu vor mai fi bune de reprodus in proportie de 100%. Deci una din conditiile necesare este procurarea pestilor in faza de puiet si cresterea lor intr-o apa cu duritatea de 4-5 dH cu un pH de 5.5-6 si o temperatura de 22 grade C.
Dupa o perioada de aprox. 10 luni (dupa unii autori 6-7 luni) pestii sunt apti pentru reproducere. De regula, o pereche imatura, va depune putine icre, 20-30, dar obisnuindu-i cu un ciclu regulat, la 30 de zile, se vor obtine intre 100 si 200 de icre. O alta problema este hranirea genitorilor, care trebuie sa se faca cu hrana vie: tubifex spalat si sterilizat, cladocere, copepode, etc., cu cel putin o luna inaite de a se incepe depunerea.
Amenajarea unui bazin pentru reproducere: un bazin de cca. 10 litri cu o inaltime a coloanei de apa de 12-15 cm este suficient. Plasa de fund, realizata pe un cadru de sticla lipit, la o inaltime de cca. 2 cm de fundul bazinului este indispensabila pentru a feri icrele de voracitatea depunatorilor. Rama respectiva trebuie sa intre cit mai fest in interiorul bazinului de reprodus pentru a nu exista riscul ca pestii sa intre intre rama si peretii de sticla ai basinului si sa nu mai poata iesi.
Deasupra plasei vom pune un „ghem” nu prea des din fibre sintetice de culoare verde unde practic se va realiza depunerea. Unii autori recomanda folosirea unor tufe de Vesicularia dubyana ca suport pentru depunerea icrelor si pentru stimularea depunerii, dar plantele naturale sunt mult mai greu de sterilizat. Apa bazinului va avea urmatoarele caracteristici: 1.5-2 dH, pH=5.8-6.5, iar temperatura intre 20 si 22 grade C.
Apa va trebui sa aiba o usoara tenta maronie ceea ce se realizeaza printr-o filtrare domoala prin turba si sa fie foarte limpede. Pentru a evita intrarea alevinilor in filtru inveli filtrul intr-o plasa fina de perlon. Bazinul de reproducere se va lumina cu un bec cu incandescenta de putere mica, max. 15W. Bazinul precum si toate materialele folosite vor fi riguros curatate si dezinfectate, aceasta reprezentind una din conditiile de baza pentru succesul depunerii.
Reproducerea: bazinul de care vorbeam mai sus se pregateste cu 7-8 zile inainte de lansarea genitorilor. Perioada optima de depunere este septembrie – martie. Toate fetele bazinului se vor acoperii cu hirtie neagra mai putin fata acvariului pe care o vom acoperii putin mai tirziu. Genitorii se vor lansa in bazin seara si vor fi urmariti in permanenta. In mod normal depunerea trebuie sa se produca in 1-3 zile. Daca nu se produce vom inlocui perechia.
In general depunerea are loc seara, iar cind pestii incep sa depuna se intrerupe lumina. Imediat dupa depunere perechea va fi scoasa se va acoperi cu hirtie neagra fata si partea superioara a acvariului, pentru a se obtine un intuneric aproape total. Bazinul va sta astfel acoperit 5 zile dupa care incepem sa-l dezvelim treptat. Icrele si alevinii sunt foarte sensibili la lumina.
Totusi, pentru a ne satisface curiozitatea cu privire la aparitia alevinilor, putem sa luminam cu o mica lanterna si pentru scurt timp bazinul, dar nu este recomandat. Eclozarea icrelor are loc dupa 24 de ore iar alte 4 zile alevinii se hranesc exclusiv din sacul vitelin. Incepind cu a 5-a zi se va incepe hranirea. In primele 4 zile se vor hrani cu infuzori pe care trebuie sa-i cultivam din timp. INFUZORII NU SE VOR DISTRIBUI CU APA DE CULTURA.
In urmatoarele zile se vor distribui micro si abia incepind cu a 9-a zi naupli de artemia. Tot acum se poate indeparta total hirtia care a acoperit bazinul. Pe toata aceasta perioada hrana va trebui data in portii foarte mici iar curatirea bazinului va trebui sa fie riguroasa. Dupa 15 zile se poate administra hrana sub forma de pudra sau alt tip de hrana vie potrivita ca marime.
Dupa circa 3 saptamini incep sa se coloreze dar perioada grea trece abia dupa 3 luni cind se incepe adaptarea treptata la trecerea intr-un alt bazin. Adaptarea se va face lent, prin schimburi mici de apa intre bazinul de reproducere si bazinul de crestere, pina la echilibrarea parametrilor apei din cele doua bazine.
Comentarii