Origine
Cel mai valoros reprezentant al familiei abramidelor (Abramidae) este platica (Abramis brama), specie care atinge si talia cea mai mare dintre toate celelalte „membre” ale familiei. Limita nordica a raspandirii sale in Europa este cercul polar, cea sudica fiind bazinul Marii Mediterane.
Platica poate fi intalnita in toate apele dulci ale Europei, incepand cu Irlanda si pana in muntii Ural. In Romania, platica este prezenta in toate apele, in afara de paraiele montane si de lacurile de la mari altitudini, dintre munti.
Se simte bine in Dunare, in baltile de revarsare, precum si pe cursurile inferioare ale raurilor mai mari, care in trecut erau denumite „zona platicii”, datorita numarului mare din aceste portiuni ale apelor. Platica poate fi intalnita in lacurile cu apa dulce din zona litoralului (Razelm si Siutghiol), unde se pescuieste in cantitati mari.
Platica nu lipseste nici din lacurile dulci de ses, cum ar fi Snagovul, Mogosoaia, Caldarusani, Cernica, sistemul de lacuri Taga-Geaca, Zau de Campie, helesteiele de la Cefa etc.
Dintre rauri, in apele Prutului (pe cursul inferior), Siretului, Muresului, Oltului, Somesului, Crasnei, Sicului, Jiului si ale Timisului se gasesc cantitati considerabile de platica, iar in numar mai mic si in canalul Bega.
Hrana Platica
Ca si crapul, platica este un peste omnivor: se hraneste deopotriva cu materii de origine vegetala, cat si cu cele de provenienta animala.
Principala ei hrana consta din plante subacvatice, seminte, muguri, frunzele plantelor, precum si parti ale acestora, intrate in descompunere, dar si rame, viermi, larve de Chironomus plumosus, melci si scoici mici, raci minusculi, precum si ramasitele in descompunere ale micilor vietati acvatice.
Odata cu hrana, platica inghite si unele cantitati de mal. Conform observatiilor efectuate, ea consuma si excrementele altor pesti, precum si cele ale animalelor domestice duse la rau pentru adapat.
Unii specialisti sustin ca platica mananca icrele bibanului si ale stiucii. In timpul iernii, platica nu se hraneste, de regula. Cea mai mare pofta de mancare o are in perioada ce urmeaza reproducerii.
Caracteristici Platica
Corpul platicii este inalt, puternic comprimat lateral, acoperit cu solzi relativ mari, nu prea tari, pe care se disting punctisoare negre, dispuse in evantai.
De la cap si pana la inotatoarea dorsala, precum si in portiunea dintre aripioarele pectorale si coada, spatele si respectiv burta sunt lipsite de solzi, inotatoarea dorsala este inalta, prima radie fiind de patru ori mai lunga decat ultima, inotatoarea caudala este pronuntat decupata, ceva mai scurta in jumatatea de sus.
Inotatoarea de sub coada este lunguiata, cu mai putin de 30 de radii, intinzandu-se de la anus si pana in apropierea cozii. Gura platicii, mica, se deschide usor in jos, buzele putand fi intinse inainte, ca un cioc, la fel ca la crap. Nu are mustati. Linia laterala este completa, bine conturata.
Ca si la alte cateva specii, si la platica se aplica observatia ca mediul natural in care traieste isi pune amprenta pe colorit, in sensul ca exemplarele care traiesc in ape mai tulburi sau cu mai multa vegetatie submersa sunt si ele mai inchise la culoare, in schimb, platicile care traiesc in rauri au un colorit mai deschis.
Cele mai citite articole
Spatele pestelui este cenusiu-negricios sau negricios-oliv, la fel ca si capul. Partile laterale ale exemplarelor mature sexual sunt galbui, in timp ce exemplarele mai tinere au flancurile argintii.
Burta este alba, cu nuante argintii. In perioada reproducerii, gatul masculilor capata nuante rosiatice, iar pe corp apar protuberante cornoase mici, butonii caracteristici acestei perioade, raspanditi la intamplare pe tot corpul, inotatoarele platicii sunt negru-albastrui. Irisul ochilor poate straluci auriu sau argintiu, deasupra observandu-se un punct negru.
Platica desi uneori poate atinge varste respectabile nu creste la dimensiuni foarte mari. Lungimea medie este de 30-50 cm, la o greutate medie de 0,5-1 kg. Se intalnesc insa si exemplare lungi de 60-65 cm, cu o greutate corporala de 1,5-3 kg.
Asemanandu-se din acest punct de vedere cu ciprinizii, spatiul vital al platicii este asigurat de raurile cu curentii foarte lenti si de apele unor lacuri adanci. Poate fi intalnita si in mlastinile si baltile cu portiuni de apa mai adanca, in gropile mari, maloase, argiloase, precum si in apele cu multa vegetatie acvatica submersa.
De regula, se intretine in imediata apropiere a albiei, unde scormoneste in cautarea hranei. Apele cu adancimi de mai multi metri sunt folosite mai eficient de platica decat de crap. Uneori paraseste zonele mai adanci si urca in straturile superioare, unde se aduna in grupuri si inoata „plutind” parca la suprafata. Fiind un peste foarte sperios, dispare extrem de rapid, la cel mai mic zgomot suspect, retragandu-se din nou in adancuri.
Uneori, platicile se aduna in grupuri mari si scurma fundul apei in comun, tulburand apa si provocand ridicarea bulelor de aer la suprafata. Toate aceste semne anunta pescarul experimentat ca in zona exista multe platici. Primavara, in primele zile mai calduroase, razele soarelui atrag platicile care se ridica in grupuri mari catre suprafata, in apropierea malului, unde apa nu este mai adanca de 1-1,5 m si deci se incalzeste mai usor.
Cu prilejul revarsarilor de primavara, platicile pot fi gasite tot in portiuni ce nu depasesc aceasta adancime. Odata cu sosirea zilelor toride de vara, platica se retrage catre zonele mai adanci din apa, de unde se ridica doar atunci cand vanturile de vara provoaca valuri la suprafata lacului.
In rauri, platica traieste cu predilectie in portiunile cu cursul mai lent, aparand insa adesea la confluenta raurilor cu canale sau cu alti afluenti, in zonele de intalnire a curentilor rapizi cu cei lenti, unde se formeaza vartejuri, iar in unele golfuri mai mari, acolo unde apele formeaza anafore. De multe ori platica poate fi gasita scormonind adanciturile din malul raului, in cautarea hranei.
Reproducere Platica
Platica atinge maturitatea sexuala in cel de-al treilea sau al patrulea an de viata. Perioada reproducerii incepe de obicei in mai si se termina in iunie, dar daca primavara este mai rece, se poate prelungi si in prima jumatate a lunii iulie.
In acest timp, datorita intensificarii circulatie sangelui in vasele sanguine superficiale, corpul platicii capata nuante rosiatice, iar pe corpul masculilor apar butonii cornosi amintiti (si platicile prinse si tinute vii se inrosesc la fel). Cand temperatura apei atinge 18-19grade C, platicile se aduna in grupuri foarte numeroase si pornesc in cautarea unor zone mai putin adinci din apropierea malului, unde si albia este acoperita de o vegetatie submersa abundenta.
Jocul lor nuptial se manifesta prin aceea ca platicile sar in permanenta din apa in aer, cazand inapoi pe o parte, in acest fel corpul lor lat, la impactul cu suprafata apei, produce un zgomot puternic. Numarul icrelor depuse, in functie de marimea femelei respective, variaza intre 100000 si 330000, cu diametrul de 1-1,5 mm, sunt depuse de cele mai multe ori in doua etape.
La sfarsitul lui septembrie si inceputul lui octombrie, organizate in grupuri numeroase, platicile cauta locurile mai adanci ale apei, unde in cursul iernii au asigurata intr-o oarecare masura cantitatea necesara de oxigen pentru a supravietui.
La inceputul acestei perioade inca mai mananca, dar odata cu sosirea primelor zile geroase, inceteaza sa se mai hraneasca. Desi atunci cand sunt scoase din apa mor destul de repede, platicile rezista in apa si in conditiile in care continutul de oxigen dizolvat este relativ mic.
Carnea platicii este gustoasa, alba, cu oase destul de multe, icrele sunt gustoase.
Poze Platica
Citeste mai multe despre Pestii de balta
