Uliul

Origine

Uliul (Accipiter) este o racheta vie distrugatoare a porumbeilor, gaitelor, cotofenelor si a altor pasari si animale. Uliul se numeste in Muntenia „erete” si „cobet”.

In Moldova, este denumit „coroiul” si „harau”, iar in Transilvania „bodiu”. In Bucuresti este denumit „porumbar” si „gainar”.

Hrana Uliu

Uliul vaneaza in general porumbei, de unde si numele de ului porumbar. Are o tehnica de atac care difera in functie de teren. Atacul sau este strategic, foloseste deci mai multe tehnici in functie de teren, prada etc.

Dar in general, un atac foarte specific porumbarului, care il diferentiaza de alte rapitoare, ar fi Ambuscada. Asteapta ascuns in coroana unui pom ( ambuscada pasiva ), ca prada sa treaca prin apropiere, si o ataca rapid.

Este foarte rapid pe distante scurte, foarte cunoscut fiind sprint-ul sau. Dar acea viteza maxima nu o poate tine pe distante lungi, ca de exemplu un soim. Ambuscada porumbarului la fel poate sa fie activa.

Localizeaza prada, si in funtie de teren, zboara foarte jos pe dupa obstacolele din teren, si apare practic in ultimul moment deasupra prazii.

Diferenta intre femela si mascul – masculul este mai mic si mai agil ( acrobatic ), iar femela este mai mare si potenta. Pe distante scurte, masculul este superior femelei atat in viteza cat si in agilitate, dar foarte rapid oboseste si abandoneaza ( nu tine viteza pe distante mai lungi ).

Femela pe de alta parte, fiind mai mare, are o masa musculara mai mare, pentru care poate sa mentina viteza maxima pe distante mai lungi decat masculul. Pe distante lungi, este mai rapida in zbor batut decat masculul, dar niciodata mai agila.

Amandoua sexele vineaza porumbei, in general masculul cunoscandu-si limitele de rezistenta, cauta sa se apropie de porumbei cat mai mult si sa foloseasca cat mai putina energie ( un sprint rapid si scurt ).

Pe de alta parte, femela, fiind mai increzatoare in zborul sau potent, cauta sa urmareasca prada intr-un zbor lung si puternic, pe distante mai mari ca masculul. Dar amandoi cauta ambuscada.

In zborurile pe care porumbeii le efectueaza (antrenamente sau concursuri) pot fi atacati fulgerator de marii stapani ai cerului. Ei brazdeaza vazduhul permanent in unele regiuni de deal, munte si zone impadurite.

Ei se infrupta deseori cu Uliui, potarnichi, iepuri si in special cu porumbei.

Caracteristici Uliu

Uliul este o pasare de marimea unui ratoi (cca. 60 de cm). Largimea aripilor intinse atinge aproape un metru. Lungimea de la varful cozii la cioc este de aproximativ 65 cm. Femela este simtitor mai mare decat masculul, caracteristica la toate rapitoarele.

Exemplarele adulte au pe spate o culoare cenusie, ca ardezia, sura cafenie, neagra. Pe abdomen sunt albe, fiecare pana avand verigi transversale cafenii-negre, care se impreuneaza in benzi ondulate de-a curmezisul pieptului si abdomenului.

Aripile sale scurte si rare, adevarate vasle, il fac abil in desisurile padurii, iar coada lunga si lata ii este o carma tot atat de buna, putandu-i inlesni cotituri maiestrite in urmarirea victimei.

Ghearele sale lungi si taioase, adevarate pumnale, prind sigur prada si ucid repede. La toate acestea se adauga privirea deosebit de agera, apoi marea indrazneala si atacul premeditat de care este in stare uliul porumbar.

Rar ii scapa pasarea atacata, cateodata chiar porumbeii cei mai iuti si vicleni, atat in zbor cat si surprinsi pe pamant sau pe casa ii cad prada. Acolo unde uliul a reusit sa faca o prada, revine zi de zi, chiar la aceeasi ora, cu o precizie care ne uimeste si nu abandoneaza locul raspectiv decat atunci cand nu mai are ce rapi. Zilnic se prezinta in acelasi loc, si pe aceeasi carare a aerului.

Silueta uliului porumbar in zbor, este maiastra, adica cu aripile lui late si scurte si cu o coada subtire si lunga. Cand trece in zbor intins, bate repede din aripi plutind scurt intre seriile de batai de aripa.

Rar zboara la inaltime mare, de obicei ramane aproape de varful copacilor, sau trece jos, ras cu pamantul.

Atacurile lui sunt intotdeauna napraznice si incearca sa-si surprinda victima furisandu-se in apropierea ei. Porumbeii devin nelinistiti cand il simt si ei de departe.

El vine insa ascuns, ca sageata, coteste pe dupa copaci, cladiri, aproape de pamant, apare deodata, loveste, prinde si apoi pleaca.

De multe ori goneste pe sus stolul de porumbei, inhatandu-si victima asupra careia se arunca fulgerator, cu vajairi de aripi, pe care le auzim de departe. Il tradeaza ciorile si randunelele, care se iau dupa el cu mare alai.

Reproducere Uliu

Uliul cloceste in paduri, asezandu-si cetatea mai mult pe la mijlocul copacilor, aproape de trunchiul acestora. Revine la cuib an de an, totdeauna primenindu-l cu crengi noi, verzi, de unde putem recunoaste usor cuiburile ocupate.

Uliul cand se aseaza pe un copac, nu alege niciodata crengile din varf ci se ascunde pe o creanga groasa de pe la mijlocul arborelui, aproape de trunchi.

De aici se avanta apoi neobservat cand zareste vreo prada, sau pleaca hoteste in incursiunile lui vanatoresti dupa porumbei.