Cardurile de potarnichi pot fi intalnite in zonele de campie si deal, in special in zonele agricole. Prefera arealurile inierbate, cu tufisuri dese.
Potarnichea (Perdix Perdix) nu migreaza. Este o pasare sedentara ce nu se departeaza foarte mult de locul de bastina.
Mai este cunoscuta si sub numele de Grey Patridge.
Hrana Potarniche
Potarnichea este o pasare omnivora, consuma cu placere atat seminte, fructe, frunze, muguri cat si insecte si larve.
Puii, in special, sunt crescuti cu larva de insecte.
La capitolul hrana specia este in declin din cauza tratarii culturilor agricole cu insecticide si ierbicide astfel ca hrana nu mai este atat de variata.
Caracteristici Potarniche
Culoarea generala a penajului este cenusie, dar in ansamblu penajul sau este o extraordinar de fina incondeiere de puncte si dungulite, astfel incat pare o minutioasa lucratura cu mana. Capul si gusa sunt roscate, ciocul si picioarele cenusii, iar in jurul ochilor prezinta un cerculet de culoare rosie.
La exemplarele tinere de pana la un an picioarele sunt de culoare galbena. Dimorfismul sexual este slab evidentiat.
O forma de deosebire intre femela si mascul este acea „potcoava” de culoare bruna existenta pe piept, la cocos fiind destul de pronuntata, insa se intalnesc si potarnichi mai batrane care prezinta aceasta forma, este adevarat mult mai slab conturata.
Cantecul masculului este foarte cunoscut, un ciripit jos, placut. Cocosul canta in special primavara (mai ales seara) scotand un sunet chii-ir-ic. Cand zboara, pasarile alerteaza restul cardului cu tipete cher-ic, crrrip-criip si chit-it.
Ca si mod de viata potarnichea este o pasare credincioasa locului de trai, fiecare pereche ocupand un anumit teritoriu, pe care masculul, cu firea sa bataioasa, il apara cu strasnicie de rivali.
Cele mai citite articole
Zborul se caracterizeaza prin batai dese din aripi, insotit de zgomotul specific, dupa care planeaza prin aer pana la aterizare. Nu zboara mai mult de 200-300 de metri. De obicei prefera mersul pe jos, ridicandu-se in zbor doar in cazul cand sunt amenintate.
Tot pe sol si inopteaza. Iarna in noptile geroase dorm asezate in cercuri concentrice foarte stranse, iar la un anumit interval de timp cele aflate la margine se muta in centru in acest fel conservandu-si temperatura corpului.
Se mai intampla ca in cazul iernilor cu zapada multa sa sape tuneluri prin zapada pentru inoptare sau cautare de hrana, scormonind cu picioarele pana ajung la stratul de verdeata, in marea majoritate a cazurilor cultura de grau.
Una dintre pasiunile sale pare sa fie scaldatul in praf. Necesarul de apa se pare ca este asigurat de hrana suculenta si de roua de pe frunze, foarte rar fiind observate a bea apa din balti sau paraiase mici. La amiaza se odihnesc la adapostul mohorului inalt, insa au o preferinta la odihna pentru frunzele de bostan.
Pe buna dreptate din spusele multor specialisti care s-au ocupat de studiul sau, se considera a fi o pasare isteata. In cazul in care perechea cu puii se simt amenintati de vreun pericol, parintii topaie si lasa aripile jos in fata dusmanului, imitand o pasare ranita pana cand puii se pun la adapost apoi isi i-au zborul.
Ca si durata de viata, varsta maxima a potarnichii a fost apreciata la 3-4 ani.
Reproducere Potarniche
Potarnichea este o pasare monogama perechile mentinandu-se pe tot parcursul vietii pana la disparitia unuia dintre parteneri.In cazul acestei specii femela este aceea care isi alege partenerul, intotdeauna din alt stol evitand astfel incrucisarile intre apropiati.
Potarnichea ajunge la maturitate sexuala la varsta de 10 luni. Cuibul si-l face pe pamant intr-o mica adancitura pe care o captuseste cu fire de iarba uscata rupandu-le cu ciocul,cu frunze uscate si fulgi. Nu s-a constatat o preferinta anume pentru asezarea cuibului.
In iarba mare, in cultura de trifoi, maracini sau alt loc unde crede ca ar fi in siguranta, gainusa de potarniche depune 10 pana la 20 de oua, zilnic cate unul, pe care le cloceste singura timp de 24-25 de zile, masculul stand prin preajma asigurand rolul de straja a cuibului.
In caz de pericol femela nu va parasi sub nici o forma cuibul in zbor pentru a nu trada locatia acestuia. O caracteristica interesanta este aceea ca pe perioada clocitului femela nu degaja miro,s in acest fel fiind mai protejata de eventualii dusmani, iar la parasirea cuibului pentru a se hrani are obiceiul de a-l masca cu iarba uscata.
Ouatul are loc in luna mai, puii la ecloziune urmandu-si imediat mama, dupa doua saptamani fiind capabili sa zboare iar la trei luni sunt complet dezvoltati.
Poze Potarniche
Citeste si Cele mai rapide 10 pasari din lume
Comentarii