Origine
Voiajori, Kingi, Gat-golasi, Gulerati, Gusati, Rotati, Tobosari, Galateni atatea rase elegante, pasionante, fermecatoare, captivante, incat in mod firesc, de multe ori, le gasim pe toate in aceeasi porumbarie, ingrijite de crescatorul subjugat de pasiunea sa.
Inceputurile columbofiliei debuteaza la toate persoanele in copilarie. In copilaria biologica la majoritatea dintre noi, in copilaria sufletului la unii sau in copilaria pierduta, la altii. Furata din podul scolii sau cumparata din piata, prima pereche de porumbei isi imprima pentru totdeauna chemarea in sufletul puiului de om si putini sunt cei care nu-i raspund apoi ecoului.
Cate sacrificii, economii si compromisuri se fac din acel moment nu are rost sa amintim. Daca as mai adauga si serile in care gandurile celui atins de microbul columbofiliei, zboara cu porumbeii, catre acestia, pe buna dreptate ar trebui sa fim dati afara din casa de sotii, iubite sau mame. In copilarie ne este ingaduit aproape orice.
De aceea nu ni se poate cere nici sa alegem, nici sa urmam un anumit plan in ceea ce priveste porumbeii. Galbeni, negri, pestriti, Capucini, Frizati, Galateni, ii strangem pe toti in adapostul nostru neincapator, o nepretuita colectie de comori vii care ne ocupa mintea tot timpul.
Timpul insa trece si odata cu el crescatorul capata mai multe cunostinte despre ingrijirea porumbeilor care, alaturi de putina experienta pe care o are, il ajuta sa-si inmulteasca exemplarele, astfel incat se vede nevoit sa renunte la o parte din ei. Se cristalizeaza atunci, in piata de pasari, o noua fata a columbofilului: aceea de mic afacerist. In aceasta perioada se nasc de obicei primele ganduri in ceea ce priveste oportunitatea de a creste mai multe rase de porumbei si se cristalizeaza idei privind posibilele optiuni viabile. Si acestea se indreapta de regula catre rasele cele mai rare si asa cum este si firesc, mai scumpe.
Chiar si cei care se hotarasc pentru voiajori sport nu sunt indiferenti la mirajul castigurilor financiare si la celebritate. Aceasta perioada este de nedepasit pentru unii. Ea se finalizeaza cu selectarea catorva rase din care se reproduce si cu permanentele drumuri catre piata. La acesti columbofili toti porumbeii au un pret la care pot fi vanduti. Este frecventa renuntarea la o rasa, sau inlocuirea acesteia si de asemenea frecvent, bagajul destul de sumar de cunostinte despre porumbei si onoare.
Spatiul disponibil (dimensiune adapostului) este un criteriu destul de relevant al alegerii noastre. Desi in principiu cu orice rasa se obtin rezultate mai bune atunci cand se dispune de spatii generoase, spatiul vital difera de la rasa la rasa. Aici as putea mentiona porumbeii Gulerati care sunt de exemplu printre cei cu necesitati ridicate in aceasta privinta iar la polul opus Rollerii. Temperamentul si caracterul rasei si al crescatorului.
Desi am putine cunostinte in aceasta privinta am observat de pilda ca porumbeii Tobosari de Buhara au un temperament foarte linistit, calm, care nu poate fi inteles (nici suportat cred) de persoanele mai active, energice care asteapta ca atunci cand intra in adapost sa descopere actiune. La polul opus pot mentiona Carierii, care sunt destul de agresivi si pot provoca disconfort persoanelor mai linistite, non combative.
Hrana Porumbei
Cunoscand necesarul organismului unui porumbel in principii nutritive,in substante minerale si vitamine,este util sa se stie cum trebuie alcatuita o ratie de hrana pentru a raspunde cat mai complet unui organism in crestere si dezvoltare sau al unui organism care sa fie capabil sa produca energia necesara zborurilor etc.
In principiu ,o ratie bine echilibrata trebuie sa cuprinda 45-50% graunte de cereale(porumb, orz, ovaz, grau, secara, etc..)7-8-10% seminte de oleaginoase (floarea-soarelui, canepa, rapita etc.)
Stabilirea ratiei si alegerea grauntelor celor mai potrivite se fac cu mult discernamant ,cerand o buna cunostere a nevoilor organismului in perioada data.In functie de scop,de sezon,se pot da mai multe cereale sau dimpotriva acestea se reduc; se mareste cantitatea de leguminoase ,la nevoie se adauga oleaginoase s.a.m.d
Cereale
In alcatuirea unei ratii pentru porumbei ,vor intra in mai mare proportie grauntele de cereale.Acestea au cam 70% hidrati de carbon(glucide), 8-12% substante proteice si 2-8% lipide,putine substante minerale(1,5-4%) si cantitati apreciabile de vitamine E si B,insa sunt sarace in carotene(pro-vitamina A),cu exceptia porumbului galben ,care e ceva mai bogat. GRIUL. Este cautat de porumbei,dar trebuie dat cu multa chibzuinta,pentru ca fiind bogat in hidrati de carbon, favorizeaza ingrasarea si sterilitatea masculilor. PORUMBUL.
De asemenea este cereala apreciata ,este un furaj cu putere energetica mare, fiind bogat in proteine si glucide;avand si o cantitate oarecare de carotene,mareste pofta de mancare si ridica digestibilitatea ratiei.De preferat este sa se dea porumbeilor porumb cu bobul mic.Porumbul are valoare calorica mare , administrat in cantitati mari duce la ingrasare. OVAZUL. Desi nu le place porumbeilor este un furaj bogat in feruginoase ,se asimileaza usor si contribuie la formarea unor pene de calitate, netede si unsuroase.
Este bine ca ovazul sa se dea in hrana porumbeilor in special iarna,adica in perioada de asteptare a viitorului sezon sportiv;el ajuta ca zburatoarele sa fie usoare dar cu muschi tari.In acelasi timp ,este un tonifiant al sangelui si al sistemului nervos.Are insa un usor efect de franare a ouatului la porumbei;asadar in perioada ouatului ar fi bines a fie redus. ORZUL,se recomanda sa se dea in hrana porumbeilor obositi dupa concursuri ,dupa gonire la cuib etc.. Amestecul de orz si ovaz constituie o hrana foarte buna pentru lunile ianuarie si februarie .
Este bine sa nu se dea in hrana tineretului deoarece varfurile ascutite ale boabelor pot produce raniri pe traiectul digestiv. Grauntele decorticate de ovaz si orz ,se recomanda sa se administreze pentru actiunea lor linistitoare ,pentru neutralizarea efectului produs de unele seminte excitante.Orzul, mai ales, are actiune calmanta asupra stomacului si este eficace in oprirea fermentatiilor intestinale ,in combaterea diareei. Secara are valoare nutritiva ceva mai redusa decat graul sau porumbul ,dar nu prea este pe placul porumbeilor.
Leguminoase:
Boabele de leguminoase sunt bogate mai ales in substante proteice (22-40%) dar au grasimi putine (1-5%); au mai multe minerale decat cerealele,fiind bogate mai ales in saruri de fosfor si calciu;ele contin cantitati mai mari decat cerealele vitamine din grupa B, in special vitamina B1,dar mai putin carotene. Mazarea contine 22-26% proteina,50-52% substante neazotate,1-2% lipide si 4-5% celuloza.
Avand digestibilitate ridicata ,ea poate sa intre in ratie in proportie de 15-20%, iar in amestec cu borceagul pana la 50-54% .Fiind bogata in substante minerale ea are,alaturi de porumb ,actiune favorabila asupra dezvoltarii organismului ,mareste rezistenta la eforturi,ajutand la reducerea oboselii.De retinut ca bobul de mazare verde are actiune diareica. Mazarichea ,prin continutul sau ,actioneaza asupra sistemului nervos.
Ea poate intra in ratie pana a 20% ,desi unii columbofili introduc in ratie pana la 60-70 sau chiar 80%,dar in acest caz cu borceag,deci in amestec cu grasime.Se va avea grija deosebita ca introducerea acesteia in ratie sa se faca treptat ,cantitatile majorandu-se saptamanal.Introdusa in ratie fara pregatirea tubului digestiv,mazarichea produce tulburari intestinale ;fecalele devin vascoase,cleioase,urat mirositoare.
NU se recomanda in hrana porumbeilor tineri ,intrucat uneori produce congestii intestinale. Soia.Desi foarte bogata in proteine ,nu se recomanda sa se dea in hrana porumbeilor ,intrucat poate produce tulburari manifestate prin schiopaturi ,ologeala etc.. Lintea are o valoare nutritive ridicata :30-32% proteine ,fiind si destul de bogata in saruri minerale(calciu, fosfor, fier asimilabil etc).Se poate introduce in ratie in cantitate de 5-10% ,avand actiune de inviorare a porumbeilor obositi.
Oleaginoase:
Cele mai citite articole
Nutreturile mai bogate in lipide sunt semintele oleaginoase;ele contin aproximativ 34,2% lipide, 24,3% proteine,22,55 substante extractive neazotate (in care intra si glucidele) si vitamina A .Dintre acestea amintim semintele de canepa ,in ,floareasoarelui si rapita. Semintele de oleaginoase se recomanda sa se administreze in deosebi in timpul neparlirii ,avand actiune de stimulare a cresterii penelor ,fapt care ajuta la scurtarea perioadei respective.
Datorita actiunii favorabile asupra cresterii penelor ,aceste seminte se dau in amestec ,in perioada premergatoare participarii la expozitii ,conferind penelor un luciu frumos.Ele stimuleaza ouatul si maresc procentul de fecunditate si ecloziune.Au usor efect laxativ, drept pentru care se administreaza si ca depurative.Aceste seminte pot intra in ratie in proportie de 5-7%,cunoscand ca excesul lor poate produce ,mai ales vara anumite tulburari :indispozitie,febra,congestia ficatului ;ca atare ,ele trebuie dozate foarte atent,in special in perioada concursurilor.
Floarea-soarelui fiind foarte bogata in proteine si ulei ,cu continut de sulf usor asimilabil ,are actiune deosebit de favorabila in cresterea penelor ;ca atare, se recomanda ca in perioada naparlirii sa fie prezenta in ratie in proportie de 5-6% Rapita,semintele acestei plante sunt utilizate in hrana porumbeilor pentru continutul bogat de calciu ,magneziu,acid fosforic,sulf asimilabil ,precum si in substante grase (cca 38%).In cantitati mici (3-5% din ratie) au efect stimulator ;invioreaza ,prin marirea activitatii diferitelor functii vitale.
Rapita rosie ,desi contine mai putin sulf si fosfor ,stimuleaza activitatea sistemului nervos si mareste forta de zbor ;se va da in cantitati mici:1/4 dintr-un degetar pe zi pe cap de porumbel,in amestec timp de 8-10 zile in perioada premergatoare zborurilor .Rapita ,fiind foarte hidrofila si mucegaind usor ,se va pastra in locuri uscate si in cantitati mici . Cinepa, semintele acestei plante plac foarte mult porumbeilor ,fiind bogate in substante proteice ,lipide si saruri minerale usor asimilabile;au actiune excitanta asupra instinctului genezic;se dau in ratie circa 3-5%.
Caracteristici Porumbei
Porumbei – sau hulubi, cum au mai fost ei numiti – sunt pasari de talie mijlocie sau mica, au corpul indesat, acoperit de un penaj divers colorat, iar capul este mic si ciocul – scurt. Marea majoritate a porumbeilor sunt vegetarieni, hranindu-se cu seminte, fructe sau frunze.
In afara de speciile mari (care sunt si mai greoaie), aproape toti porumbeii sunt buni zburatori, tasnind in aer la orice semn de pericol, acceleratia fiind asigurata de ritmul foarte mare cu care pot bate din aripi. Isi fac cuiburi in copaci, pe cornise sau – in mult mai putine cazuri – chiar pe pamant, adaposturile porumbeilor fiind mai degraba fragile, atata vreme cat sunt construite numai din bete si crengute.
Principalii dusmani naturali ai porumbeilor sunt uliul si soimul, doua pasari rapitoare extrem de puternice si de abile. Una dintre cele mai mari ciudatenii remarcate de ornitologi la porumbei a fost faptul ca aceste pasari isi hranesc puii cu o substanta laptoasa (din gusa). Dintre toate celelalte pasari studiate pana in prezent, doar flamingo se mai comporta in acest fel.
O alta particularitate: porumbeii sunt singurele pasari care pot suge apa cand beau (celelalte pasari trebuie sa ia apa in cioc pana isi umplu gura, apoi sa-si dea capul pe spate pentru a o putea inghiti). Porumbeii domestici sunt cei mai cunoscuti reprezentanti ai neamului Columba (cum este denumit stiintific), dar trebuie sa stiti ca exista aproximativ 300 de specii in familia porumbeilor (cea mai mare varietate se gaseste in sud-estul Asiei si in Australia).
Reproducere Porumbei
Legea care decide sexul porumbelului procreat are in columbofilie o importanta deosebita. De regula, din ouale depuse de porumbita se nasc un mascul si o femela. Sunt nenumarate cazuri cand se nasc doi masculi sau doua femele. Cu totul exceptional se naste si un exemplar zis neutru care va fi lipsit de orice facultate de reproducere. Cateodata acest exemplar este un excelent zburator, dar este mai bine ca el sa fie sacrificat.
Exemplarele care alcatuiesc perechea sexuala se deosebesc nu numai prin organele lor de reproducere, ci si prin organizarea diferita a structurii lor, sau mai bine zis prin insusirile lor exterioare: talie, greutate, conformatie si diferite alte caracteristici. Anumite elemente au o influenta covarsitoare asupra secretiei glandelor sexuale.
Direfenta de varsta, hrana abundenta poate, de asemenea, sa favorizeze evolutia imperecherii. Astfel, daca organismul va avea mai multi hidrati decat consuma, se vor obtine pui de sex feminin, iar cand hrana va fi bogata in materii albuminoide se vor obtine sexul masculin.
Excesul de azot si calciu va avea consecinta, deoarece se vor naste un procent mai mare de masculi, pe cand potasiul si acidul fosforic vor mari proportia femelelor. Cand hrana este saracacioasa se vor naste mai mult masculi. Tot ceea ce are actiune excitanta asupra sangelui va contribui tot la nasterea mai mult a masculilor. Cand parintii sunt surmenati, epuizati din concursuri se vor naste, de asemenea, mai multi masculi.
Cum deosebim masculii de femele
Masculul este totdeauna mai dezvoltat, are forma mai ascutita (deci mai putin rotunjita), fruntea mai larga, capul mai mare, deci cu capacitatea craniana mai dezvoltata. Narile nasului sunt mai accentuate, mai rotunjite cu ciocul mai scurt si cu pete negre, sau brune, care apar pe diferite pene (aripa, sau coada). Gatul este mai gros, pieptul mai larg, aripile mai dezvoltate, sternul mai pronuntat, iar bazinul mai ingust, in comparatie cu acel al femelelor.
Femela poseda insa mai multa gratie, un cap proportionat, mai plat, cu ciocul mai lung si mai subtire, gatul mai putin gros si mai lung, membrele mai fine, pieptul fiind insa destul de dezvoltat, partea din spate insa mai dezvoltata, bazinul fiind de o marime speciala, ceea ce dovedeste adaptarea preferata pentru functia de a crea oua care a inzestrat-o natura.
Cand sexul porumbeilor nu poate fi bine cunoscut, columbofilul se va putea ajuta si de caracteristicile urmatoare: a). La masculi narile sunt aproape uniforme, usor rotunjite, in timp ce la femele se observa o linie despartitoare intre ele, destul de vizibila, care separa astfel cele doua nari. Aceasta linie mijlocie, putin albicioasa, incepe de la mandibula superioara, astfel ca fiind putin mai atenti ne putem da seama despre aceasta dupa trecerea de cateva saptamani (cand exemplarul este tanar puiandru). b).
De asemenea, se observa caracteristici la formarea penei, dupa care vom putea departaja masculii de femele. Astfel, la masculi nervura penei, catre extremitatea sa, este usor sucita inspre dreapta, in timp ce la femela ea este indreptata spre stanga. Adancitura (santul) ce se observa in lungul tijei penei, pe partea posterioara este deosebita, de asemenea, la cele doua sexe. c). La mascul este mai dezvoltata partea din fata, in timp ce la femela partea din spate este mai dezvoltata. d).
La puiul de porumbel care nu are inca pene, aspectul deschiderii cloacei va putea servi, de asemenea, un criteriu sigur de cunoastere a sexului. La mascul, deschizatura orificiului este o taietura transversala, buza superioara fiind mai dezvoltata, in timp ce la femela orificiul este rotunjit cu buza de jos mai dezvoltata. e).
Daca avem un porumbel oarecare ce zboara de cateva luni si daca-i dati drumul in porumbarie, pe podea, astfel ca sa fie nevoit sa zboare cativa metri si daca dupa aterizarea lui pe podea va face cateva invartituri in jurul sau, atunci acela va fi sigur un mascul. Daca insa va ateriza, fara sa faca nici o miscare atunci este femela.
Poze Porumbei
Video
Citeste si Cele mai rapide 10 pasari din lume
Comentarii