Pasarea Sabot

Origine

Pasarea Abu-Markub (Balaeniceps rex) este cunoscuta si sub numele de pasarea sabot sau barza cu cap de balena. Pasarea Abu-Markub face parte din ordinul Pelecaniformes si familia Balaenicipitidae.

Populeaza regiunile din Africa Centrala, sudul Sudanului, Kenya, Tanzania, Uganda, Zambia si unele tari vecine. Prefera zonele cu lacuri si mlastini, cu vegetatie deasa de stuf si papirus, in care obisnuieste sa se ascunda.
Daca vedeti pasarea sabot, cu greu ati putea crede ca este ruda cu starcul de la noi datorita aspectului sau deosebit. Deoarece traieste in regiuni greu accesibile omului, viata abumarkubului este putin cunoscuta.

Fiind rara si mai ales ciudata ca aspect, pasarea trezeste mult interes.

Pasarea a fost descoperita de zoologi in 1849, in smarcurile din preajma Nilului Alb. Mai inainte, povestirile bastinasilor despre o pasare zburatoare cu un cap atat de ciudat erau considerate de calatori, dar mai ales de zoologi, drept legende din bogata lume de basm a africanilor. Descoperind-o, zoologii i-au zis Balaeniceps rex.

Hrana Sabot

Se hraneste cu pesti pe care ii prinde folosind tehnica ambuscadei – asteapta nemiscata pe bancuri sau pe vegetatia plutitoare pana cand pestele trece prin aproprierea lui.

Atacul survine apoi fulgerator, carligul de la capatul ciocului ajutand pasarea sa prinda si sa zdrobeasca prada.

Pe langa pesti se mai hraneste si cu serpi de apa, broaste, broaste testoase si chiar pui de crocodil, sobolani sau pasari de apa.

Caracteristici Sabot

Penajul pasarii sabot este de culoare uniforma cenusie, cu un mot scurt din pene pe partea posterioara a capului. Corpul este dominat de masivul si puternicul cioc de aproximativ 23 cm lungime si 10 cm latime, care se termina intr-un carlig indreptat in jos.

Prin miscari de inchidere si deschidere ale ciocului scoate sunete ca si cum cineva ar lovi doua lemne intre ele. Exemplarele adulte pot ajunge la dimensiuni impresionabile: 115 si 150 cm inaltime, 100-140 lungime, 230-260 cm anvergura aripilor si o greuntate de 4 si 7 kg.

Are picioarele lungi si degetele nu prezinta membrana inotatoare, dar se termina cu gheare puternice. Gatul, relativ scurt si gros, sustine capul mare si ciocul enorm si lat.

Aparenta primitiva si descoperirea relativ recenta – la jumatatea secolului XIX – au incurcat specialistii, care nu au stiut carei familii de pasari ii apartine. Unii au sustinut ca Pasarea Sabot este inrudita cu barza, pe cand altii au considerat ca este mai apropiata de pelicani.

Un studiu aparut de curand, bazat pe compararea de ADN, precum si pe comparatii anatomice, arata ca Balaeniceps Rex este inrudita mai degraba cu pelicanul si cu starcul.

Ca habitat, prefera mlastinile, in mod particular lacurile cu vegetatie plutitoare si cele cu vegetatie deasa, alcatuite mai cu seama din papirus. In general, sta in zonele mai deschise, unde coroanele copacilor si vegetatia foarte inalta nu-i creaza probleme la decolare.

Din cauza dimensiunii sale, Shoebill este mai lenta in miscari. Este o pasare solitara. In cele mai multe cazuri foloseste canalele sapate de elefanti sau de hipopotami.

Reproducere Sabot

Isi construieste un cuib mare, inalt de 1 m, in mijlocul mlastinii, pe o insula plutitoare, din tulpini de plante de mlastina, pe care le ingramadeste si le intareste cu ierburi si namol. Perioada clocitului tine din iunie pana in august.

Femela depune 1-3 oua de culoare alba-albastruie cu pete maro, care sunt clocite o perioada de 30 de zile. In zilele toride de vara toarna apa din cioc peste oua pentru a le racori. La inceput, puii sunt acoperiti cu puf cenusiu-cafeniu si au ciocul mic, abia dupa a patra saptamana ciocul incepe sa se dezvolte.

La aproximativ 140 de zile de la momentul depunerii, puii ies din oua si devin independenti, iar peste inca 3 ani ating maturitatea.