Mierla

mierla1
  • Areal: Europa, Asia, Africa de Nord, Australia si Noua Zeelanda
  • In aproape toată Europa. Populatiile nordice migreaza spre sudul Europei sau chiar pana in nordul Africii in sezonul de iarna
  • Habitat: Paduri, zone agricole, urbane etc.
  • Hrana: Omnivora
  • Marime: 23,5-29 cm
  • Greutate: 100 g
  • Culori: Negru-mat, negru-maroniu  
  • Reproducere: Incepe la varsta de un an. Apoi depune 4-5 oua
  • Pradatori: Corvide, pisici domestice
  • Media de varsta: Longevitatea in salbaticie este de 3 ani
  • Particularitati: Masculul are culoarea neagra, ciocul galben si ochelari (inel in jurul ochilor) portocalii.

 

Mierla (Turdus merula) este o pasare cantatoare, careia i se mai spune si Sturzul singuratic. Este o pasare cantatoare raspandita in Europa, Asia, Africa de Nord, Australia si Noua Zeelanda, insă e mai raspandita pe continentul european. Numele sau romanesc deriva din limba latină, in care se spune merula.

 

Populatiile nordice migreaza spre sudul Europei sau chiar pana in nordul Africii in sezonul de iarna. In trecut mierla era o pasare de padure, insa incepand cu secolul XIX prin aparitia parcurilor a inceput sa traiasca prin gradini in apropierea omului. Exemplarele de la noi sunt sedentare. In Romania, pot aparea in timpul iernii exemplare din regiunile muntoase carpatine sau din zonele nordice ale Europei. Populatiile care migreaza ajung iarna in nordul Africii si sud-vestul Asiei. Migratia de toamna a mierlei incepe din septembrie, pasarile parasind locurile de iernat in februarie-martie. Le prieste diversitatea de micro-habitate urbane, cu locuri bune de cuibarit si de hranire, cu ascunzisuri in fata intemperiilor sau pradatorilor.

Populația cuibăritoare europeană este foarte mare de 40.000.000-82.000.000 de perechi, iar populatiile din cateva tari au crescut in perioada 1990-2000. Mierla este una dintre cele mai raspandite pasari in Europa, cu un efectiv de 79 pana 160 milioane de exemplare. Specia a fost evaluata de catre IUCN (Uniunea Internationala pentru Conservarea Naturii) si inclusa in categoria risc redus cu preocupare de conservare minima. In Romania, mierla neagra, cat si cateva subspecii – mierla de piatra si mierla gulerata – sunt protejate prin lege, vanarea lor fiind interzisa.

HRANA MIERLA    

Cele mai citite articole

Se hraneste in special cu hrana de origine animala, dar consuma, in functie de anotimp si unele fructe si seminte vegetale. Se hraneste in timpul zilei cautand prin stratul de frunze, ascultand solul pentru a prinde ramele sau umbland in copaci si tufisuri dupa fructe de padure. Disponibilitatea hranei poate fi afectata de folosirea pesticidelor in zonele agricole si in gradini, precum si de disparitia gardurilor de copaci ca rezultat al intensificării agriculturii duce la pierderea locurilor propice pentru cuibărit. Fermierii si gradinarii pot ajuta prin utilizarea redusa a chimicalelor pentru a asigura existenta nevertebratelor capturate de mierle pentru a-si hrani puii. Mierlele mananca si cirese, struguri si boabele a tot felul de tufe ornamentale sau arbori ornamentali plantati prin orase; la fel pot sa consume resturi menajere.

ASPECT MIERLA    

Este de dimensiune medie, cu o coada lunga, usor de recunoscut prin penajul uniform negru mat al masculului, ciocul galben-portocaliu deschis si inelul galben al ochiului. Ciocul se innegreste iarna. Femelele au partea superioara neagra-maronie, piept punctat maroniu si un gat albicios. Lungimea corpului este de 23,5-29 cm, anvergura aripilor de 34-38 cm și greutatea medie de 100 g. Are o dieta omnivora, hranindu-se cu insecte si rame in timpul sezonului de cuibarit si fructe de padure in sezonul de toamna si iarna.

COMPORTAMENT MIERLA

Cantecul sau este melodios si variat, de tonalitate joasa, amintind de sunetele emise de flaut, si poate fi auzit din martie pana in iunie. Pe langa acest ciripit de baza, mierla mai emite si alte tipuri de sunete, ce variaza de la cele agresive la cele de alarma, care anunta prezenta unor pradatori.

REPRODUCERE MIERLA

Reproducerea incepe la varsta de un an. Masculii stabilesc un teritoriu in primul an, iar perechile monogame raman împreuna pana cand unul dintre parteneri moare. Inainte de împerechere masculul efectuează un dans nupțial, fugind pe sol in timp ce isi apleaca capul si deschide ciocul. Femela construieste un cuib in forma de cupa din iarba si frunze in vegetatia joasa intr-un loc acoperit. 4-5 oua sunt depuse incepand cu luna martie si sunt clocite doar de femela pentru 12-14 zile. Dimensiunea medie a unui ou este de 29×21 mm. Ambii parinti hranesc puii care dezvolta penajul la 11-18 zile de la eclozare. Puii devin independenti 3 saptamani mai tarziu. Perechile pot creste 2-3 generatii pe sezon.

 

Cele mai citite articole

Comentarii
Toate comentariile

Comentarii