Advertisements

Ghionoaia Verde

Origine

Ghionoaia verde (Picus viridis) sau ciocanitoarea verde este una dintre cele mai raspandite ciocanitori din Europa Centrala, Africa de Nord-Vest, Asia Mica, Persia. Popular este numita si verdoaica.

Este o ciocanitoare comuna mai ales in padurile de foioase din zonele joase si de deal dar o putem vedea si in palcuri izolate de copaci sau in parcurile oraselor. Prefera copacii batrani in care isi poate sapa scorbura pentru cuib.

Ghionoaia verde face parte din ordinul Piciformes si familia Picidae. Poate fi intalnita sub denumirea englezeasca: Green Woodpecker.

Advertisements

Citeste si Zborul pasarilor

Hrana Ghionoaie Verde

Ghionoaia verde se hraneste foarte des pe sol unde cauta furnici. Poate consuma pana la doua mii de furnici pe zi.

Atunci cand gaseste un musuroi sta langa el si cate o ora si inghite cu lacomie toate furnicile care ies.

Desi putem spune ca furnicile sunt hrana favorita, ghionoaia nu refuza aproape nici un soi de insecte.

Prinde diferite insecte, uneori vaneaza si reptile mici. Cand este speriata sau in pericol, zboara iute pe cel mai apropiat copac si se catara intotdeauna in sus, cum fac toate ciocanitorile.

Caracteristici Ghionoaie Verde

Ghionoaia verde are o lungime de aproximativ 30 cm iar culoarea generala este verde-galbui, cu crestetul si ceafa rosii si negru pe obraji.

La mascul putem observa o linie rosie pe obraji ca o prelungire a ciocului. Conformatia corpului este specifica ciocanitoarelor, cu ciocul si ghiare puternice si cu coada tare pentru a se putea sprijini pe ea cand cutreiera prin copaci.

Anvergura aripilor este de 40-42 cm iar greutatea de 180-220 g.

Se deosebeste de ghionoaia sura prin dimensiunile mai mari, verdele mai intens, mai mult rosu pe crestet (la ambele sexe), de asemenea, cu mai mult negru pe obraji.

Sperioasa si precauta. Zbor ondulatoriu, cu etape lungi, cu un zgomot puternic al aripilor, silueta prezentand un gat destul de subtire. Este volubila si zgomotoasa primavara si toamna.

Advertisements

Primavara, strigatul teritorial care inlocuieste darabana, consta intr-o serie ampla de sunete pline, ca un fel de raset: „chi-chi-chi-chi”, in scadere ca tonalitate si accelerindu-se spre final; este produs de ambele sexe; pot fi auzite si duete.

Strigatul de zbor este ascutit, scurt si vehement „chiuchiuchiu” sau scurt „chiu-chiuc”. Strigatul de alarma este mai atenuat „chiachiachia”. Puii cer hrana cu un strigat discordant, ca un smirghel frecat de lemn.

Bate darabana rareori; darabana dureaza mai mult decat la ciocanitoarea pestrita mare, dar este surprinzator de slaba pentru o ciocanitoare atat de mare.

Vezi si Imperecherea pasarilor

Reproducere Ghionoaie Verde

Pentru cuibarit foloseste de obicei scorburile existente in copacii batrani, dar le amenajeaza scobind cu ciocul lemnul moale si putrezit. Cuibul poate fi terminat de mascul si femela in aproximativ 14 zile. Pe langa scorburile de cuibarit, aceste pasari obisnuiesc sa-si pregateasca si scorburi de dormit.

Femela depune cinci sau sase oua de culoare alba, care apoi sunt clocite de ambii parteneri timp de 20 de zile. Apoi ies puii care la inceput sunt golasi, vor avea pene abia dupa 21 de zile. Puii vor fi protejati si hraniti de ambii parinti. Dupa ce incep sa zboare, familia se destrama.

Ghionoaia verde este o pasare sedentara. Exista si o subspecie numita Picus viridis sharpei despre care nu se cunosc date ca ar trai si in Romania.

Aceasta subspecie este specifica Peninsulei Iberice. Ca semn distictiv putem mentiona lipsa coloratiei negre din jurul ochilor si nuantele de gri de pe cap.

Poze Ghionoaie Verde

Citeste si Cele mai rapide 10 pasari din lume

Comentarii
Toate comentariile
Comentarii