Origine
Ciocanitoarea de stejar (Dendrocopos medius) sau ciocanitoarea pestrita mijlocie face parte din genul Dendrocopos, ordinul Piciformes. Este o pasare specifica Europei centrale si de sud-est.
Poate fi intalnita in padurile de foiose cu stejari si carpen ajunsi la maturitate. Desi nu este prezenta intr-un numar foarte mare de exemplare este raspandita pe o suprafata mare.
Fata de alte specii aceasta nu cauta copaci batrani, cu in special stejarii maturi. Este o pasare sedentara. Rar se intampla sa faca calatorii lungi. Numele stiintific ne spune ca este o ciocanitoare de talie medie.
La sfarsitul mileniului trecut populatia de ciocanitori din tara noastra era in scadere usoara. In momentul de fata in Europa sunt 150.000 – 300.000 de perechi de ciocanitori de stejar. Degradarea padurilor si distrugerea habitatului sunt principala amenintare a speciei. La noi in tara se estimeaza un numar de 20.000 – 25.000 de perechi.
Citeste si Zborul pasarilor
Hrana Ciocanitoarea de stejar
Ciocanitoarea de stejar se hraneste cu larve si insecte pe care le cauta in scoarta copacilor. In sezonul cald se mai hraneste cu seminte si fructe.
Caracteristici Ciocanitoarea de stejar
Ciocanitoarea de stejar este numita si ciocanitoarea pestrita medie pentru ca este cu 15% mai mica decat ciocanitoarea pestrita mare si cu 40% mai mare decat ciocanitoarea pestrita mica. Ea are lungimea corpului de circa 20cm, deschiderea aripilor de 35cm si greutatea de 50-90 de grame.
Penajul este majoritar alb-negru. Mai are pe cap pene de culoarea rosu si in partea de jos a abdomenului si partea codala pene rosiatice mai sterse. Spre deosebire de celelalte specii apropiate ciocanitoarea de stejar are cele mai putine pene negre pe fata.
Cele mai citite articole
Ciocanitoarea de stejar isi delimiteaza teritoriul in fiecare primavara. Femela nu bate deloc darabana, iar masculul mai putin decat alte specii. Aceasta specie nu este una care bate darabana atat de mult si nu atat de puternic ca alte specii.
Prefera sa cante sau sa se manifeste prin sunete de tipul: „chic” sau „chec” intr-un ritm sacadat. Pe durata perioadei de cuibarit scoate un strigat nazal, intens, incetinit: „miaic”.
Este o pasare vioaie.
Vezi si Imperecherea pasarilor
Reproducere Ciocanitoarea de stejar
In perioada de reproducere masculii isi anunta prezenta prin cantece si diverse sunete specifice. Masculul este cel care sapa cuibul. Femela vine si se uita si decide cand acesta este gata si bun pentru cuibarit.
Pentru cuib se aleg copacii cu o esenta mai moale pentru ca este mai usor de excavat. Intrarea este rotunda, suficient de mare incat sa incapa pasarea, 5-10cm, iar cuibul este excavat la inaltimi cuprinse intre 5 si 20 de metri. In fiecare an este construit un nou cuib.
In lunile mai-iunie femela depune 4-7 oua albr, lucioase cu dimensiunea de 24x19mm. Incubatia dureaza doua saptamani, timp in care ouale sunt clocite de ambii parinti.
La nastere puii sunt dependenti de parinti, acestia ii hranesc timp de 22-24 de zile pana cand pot zbura. Dupa primul zbor raman in apropierea parintilor inca 7-10 zile.
Longevitatea ciocanitorii de stejar este de 8 ani. Speranta de viata se presupune la 7 ani.
Poze Ciocanitoarea de stejar
Stiati ca …
- Femelele initiaza copulatia.
- In ciuda numarulul mic de indivizi are o raspandire mare in Europa.
- Masculul este cel care sapa cuibul.
Citeste si Cele mai rapide 10 pasari din lume
Comentarii