Origine
Grupul bufnitelor, net delimitat si usor de recunoscut, se imparte adesea in doua familii distincte: Tytonidae si Strigidae. Poate fi intalnita in numeroase habiate, dar cel mai des in regiunile muntoase, padurile de conifere, stepe si zonele adiacente.
Reprezentate prin numeroase genuri, ele sunt raspandite pe intreaga suprafata a pamantului. Denumirea de pasari nocturne de prada caracterizeaza felul lor de trai.
Cele doua familii din care fac parte au o serie de caracteristici comune: ciocul in carlig, prevazut cu un invelis ceros, picioarele puternice, musculoase, cu gheare lungi, conformatia scheletului; caracteristici ce s-au dezvoltat numai convergent, pe baza felului de trai asemanator.
Bufnita sau buha este un nume dat mai multor specii de pasari din Familia Strigidae (Strigide), Ordinul Strigiformes.
Cea mai cunoscuta in Romania este Bufnita, Bufnita mare sau Buha, denumita stiintific Bubo bubo.
Hrana Bufnita
Hrana, de natura exclusiv animala (mamifere: soareci, chitorani, pasari, insecte) este capturata noaptea sau pe inserat, bufnitele bazandu-se pe capacitatea lor de a detecta cele mai slabe sunete si pe exactitatea cu care isi localizeaza prada.
Auzul foarte dezvoltat este dublat de o buna vedere; ochii bufnitelor sunt atat de mari incat abia se pot misca in orbite. Unele bufnite vaneaza si ziua, in special in perioadele cand au de ingrijit pui.
De fapt din cele 135 de specii existente, numai 50 sunt cu adevarat nocturne, majoritatea vanand in amurg.
Hrana este ingerata in bucati mari, cu blana si oase. Sucurile lor digestive nu pot prelucra, insa, decat partile moi nutritive. Astfel ca bufnitele regurgiteaza oasele, ciocurile, ghearele, blana etc. animalelor sau insectelor inghitite, sub forma unor cocoloase.
Pentru a trece mai usor, cocoloasele sunt astfel formate incat partile dure se afla in centru, iar blana si penele in exterior si sunt acoperite de un strat subtire de mucus.
In functie de continutul acestor cocoloase se poate stabili specia din care face parte bufnita respectiva (cocoloasele bufnitei mici, de ex., contin cu precadere insecte, iar cele ale bufnitei roscate oase si blana de soareci), precum si speciile de mamifere mici aflate in regiune.
Caracteristici Bufnita
Cele mai citite articole
Bufnita are dimensiuni relativ mari, ajungand la peste 70 cm si 180 cm anvergura aripilor. Este o pasare impresionanta, care a dat nastere la numeroase povestiri si legende. Vaneaza numai noaptea, zburand fara zgomot, la distante de pana la 15 km de cuib, acoperind prin urmare cca. 700 km patrati.
Cu toate acestea, densitatea acestor pasari poate fi mult mai mare, daca exista hrana suficienta. Ca si populatiile de vulpi si pisici salbatice si populatia de bufnite depinde direct de populatiile de rozatoare (soareci, sobolani, iepuri, bizami etc).
La nevoie se hraneste si cu insecte. Raspandita in Eurasia si nordul Africii, buha se gaseste la noi mai ales in Lunca Dunarii si zonele de campie, mai bogate in rozatoare.
Penajul moale al bufnitelor pe langa faptul ca le permite un zbor fara zgomot, constituie si un excelent dispozitiv de ascultare. Discul din pene strans adunate, in forma de inima, de pe fata unei bufnite de hambar, de ex., este destinat captarii sunetelor, care sunt trasmise apoi urechilor ingropate sub pene, de pe ambele laturi ale capului.
Una dintre urechi este dispusa usor mai sus decat cealalta, astfel incat pasarea poate colecta informatii atat pe orizontala cat si pe verticala. Superstitiile occidentale au atribuit bufnitei si celorlalti reprezentanti ai ordinului Strigifomes tot felul de puteri sumbre, determinand vanarea salbatica a acestora. Aduse de populatiile de colonisti apuseni si la romani, unele din aceste superstitii au prins pe alocuri, ca de pilda ce dupa care buha ar vesti, prin cantecul ei, moartea cuiva.
In vechime, folclorul romanesc atribuia bufnitei rolul de mesager sau vestitor al padurii. Desi culorile variaza in functie de specie, culoarea cea mai des intalnita este maro inchis si deschis, in partea anterioara fiind vizibile dungi in nuante de alb combinat cu negru sau galben. Are aripile lungi, iar coada si picioarele sunt scurte. Ghearele puternice ii sunt necesare pentru a se agata bine pe crengile copacilor si pentru a vana.
Subspecii:
Bubo bubo bubo
Bubo bubo borissowi
Bubo bubo hemachalana
Bubo bubo hispanus
Bubo bubo interpositus
Bubo bubo jakutensis
Bubo bubo kiautschensis
Bubo bubo nikolskii
Bubo bubo omissus
Bubo bubo ruthenus
Bubo bubo sibiricus
Bubo bubo tarimensis
Bubo bubo tibetanus
Bubo bubo turcomanus
Bubo bubo ussuriensis
Bubo bubo yenisseensis
Bubo bubo swinhoei
Reproducere Bufnita
Ouale rotunde, albe sunt depuse in vizuini, scorburi dar si liber pe sol sau in nise stancoase sau in cuiburile altor pasari (de ex. Bufnitele pitice se instaleaza in cuiburile ciocanitorilor aurii, dupa ce acestea le abandoneaza).
Puii se nasc cu ochii si cu urechile inchise si sunt acoperiti cu un puf de culoare deschisa, din care se formeaza un penaj intermediar. Acestia sunt hraniti cu insecte, soareci, broaste si cu pasari mici.
Hranirea este usor diferite decat cea a pasarilor de prada diurne, in sensul ca puii iau in primire hrana de la adulti atunci cand acestia doar ating cu hrana capul si coltul ciocului lor.
Poze Bufnita
Stiati ca Bufnita ..
- Globul ocular al bufnitei este tubular si nu poate fi rotit? Astfel, pentru a putea privi in lateral, pasarea trebuie sa-si roteasca intregul cap.
- Bufnita este cea mai mare pasare rapitoare de noapte.
- Corpul bufnitei este rotund, acoperit de un penaj bogat, cu un cap mare la care se remarca 2 ochi rotunzi galbeni-portocalii ce ocupa jumatate din marimea capului.
- Vaneaza intr-un an aproximativ 10 000 de soareci care, inmultindu-se, ar consuma cantitati uriase de hrana si ar duce la raspandirea multor boli.
Citeste si Cele mai rapide 10 pasari din lume
