Acvila tipatoare mica

Origine

Acvila tipatoare mica (Aquila pomarina) este o pasare rapitoare diurna protejata, aflata in regres numeric. Este singurul reprezentant dintre acvilele autohtone a carui populatie se concentreaza pe continentul european.

Ecoregiunea Carpatica detine un procent semnificativ din populatia mondiala a speciei.

Zonele de cuibarit sunt restranse in general in Europa (Europa Centrala, de Est si de Sud-Est), dar specia cuibareste de asemnea in Anatolia, Caucaz si in zona de est a Iranului.
In Europa ea apare ca specie cuibaritoare in Germania, Polonia, Slovenia, Croatia, Bosnia-Hertegovina, Serbia si Muntenegru, Albania, Slovacia, Ungaria, Romania, Bulgaria, Grecia, Turcia, Republica Moldova, Ucraina, Belarus, Estonia, Letonia, Lituania si Rusia.

Specia a suferit un declin major in multe tari, in special in cele din vestul si sudul Europei. Acum specia este foarte rara sau extincta in multe tari, ca Austria, Cehia, Germania, Serbia si o mare parte a Greciei.

Marimea populatiei globale este necunoascuta dar a fost estimata la aproximativ 20,000 perechi (Meyburg 1996). In Europa sunt estimate aproximativ 13,000 – 16,000 perechi(2004). Numaratoarea facuta in zonele gat de palnie arata ca aceste cifre subestimeaza populatia actuala.

Acvila tipatoare mica este considerata a fi specie in declin de-a lungul intregii arii de raspandire. Populatia aflata la marginea ariei de raspandire este considerata a fi cea mai vulnerabila.

Carpatii ofera speciei una dintre cele mai importante zone de cuibarit. Ca rezultat al celor mai recente studii, populatia de acvila tipatoare mica din Romania este estimata intre 2000 – 2500 de perechi, reprezentand aproximativ 22% din populatia speciei la nivelul Uniunii Europene si 10% din intreaga populatie la nivel global.

Cele mai multe perechi cuibaritoare de acvila tipatoare mica se gasesc in Transilvania (Regiunea 7 Centru), in vestul Romaniei si pe pantele estice ale Carpatilor. O populatie mica exista, de asemenea, in estul, sud-estul si sudul Romaniei.

Hrana Acvila tipatoare mica

Hrana consta in mamifere mici (Apodemus, Microtus, Cricetus, Citellus), amfibieni (Rana), pasari (Alauda, Emberiza, Coturnix), reptile (Lacerta, Natrix) si insecte (lacuste).

In Eco-regiunea Carpatica hrana sa preferata consta in soareci de camp (Microtus arvalis).

In habitatele unde ierneaza, hrana consta aparent in principal din pasari tesator (Quelea quelea), termite, mamifere mici si broaste.

Caracteristici Acvila tipatoare mica

Adultul maro-inchis, cu supraalarele mici si mijlocii de o nuanta evident mai deschisa, chiar maro-galben-sura, cap maro deschis; o pata deschisa deasupra bazei remigelor primare interioare (aripa deschisa) si o culoare deschisa pe supracodale.

Juvenilul este putin mai inchis, in special pe cap, dar prezinta un contrast asemanator intre supraalare si restul aripii. Mai putin patat decat specia anterioara juv., are o dunga foarte ingusta de-a lungul varfurilor supraalarelor.

O pata mica deschisa pe ceafa (vizibila doar de aproape). Silueta si zbor asemanatoare cu ale acvilei tipatoare mari.

Subalare de o culoare ciocolatie, in mod normal mai deschise si niciodata mai inchise decat remigele (cf. acvila tipatoare mare). Penajul gambei mai putin abundent. Strigate nu atat de sonore ca cele ale acvilei tipatoare mari.

Reproducere Acvila tipatoare mica

Cuibaritul are loc din aprilie pana la inceputul lui Septembrie, cu variatii anuale semnificative. Depune in mod obisnuit doua oua, adesea unul si foarte rar trei, la inceputul lui mai.

Incubatia este de 38-45 zile, si adesea apare fenomenul de cainism, puiul mai mare omorandu-si fratele in primele 14 zile dupa eclozare.

Puiul incepe sa se acopere cu pene cand are 50-57 zile, iar maturitatea sexuala este atinsa la varsta de 3-4 ani. Rata inmultirii este foarte redusa si variaza de la an la an.

Exista un nivel relativ ridicat de insucces al reproducerii specific speciei, arata studiile efectuate in centrul Transilvaniei (Romania) inregistrandu-se o rata a inmultirii de 0.6 pui / incercari de reproducere si 0.25 pui per pereche.