Advertisements

Acvila de camp

Origine

Acvila de camp (Aquila heliaca) este o pasare rapitoare de zi, din ordinul Falconiformelor, raspandita in Europa de est si in arii vaste din Asia. I se mai spune zgriptor sau zgripsor.

Exista mici populatii izolate in Alpii austrieci si italieni, precum si in Cipru.
Acvila imperiala iberica din Spania, Portugalia si Maroc a fost considerata mult timp o subspecie de acvila de camp, dar a fost recunoscuta in ultimii ani ca specie independenta – Aquila adalberti – datorita importantelor deosebiri genetice.

Cele doua specii difera la infatisare si in comportament. Aquila heliaca are si denumirea acvila imperiala orientala.

Advertisements

Hrana Acvila de camp

In Asia centrala, prada este cea mai frecventa este un rozator gofer (Geomyidae), orb, lipsit de par care sapa galerii.

Mai vaneaza alte rozatoare, vulpi si diverse pasari.

Caracteristici Acvila de camp

Acvila de camp este de aspect si proportii similare cu Vulturul auriu de Europa, Asia si America de Nord. Are o lungine de 80 cm de la cioc pana la varful cozii si anvergura aripilor de doi metri.

Masculul cantareste putin peste 2,5 kg, iar femelele, care sunt mai mari, pot ajunge la 4,5 kg. Intre femela si mascul nu exista diferente semnificative cu exceptia marimii.

Penajul este maro inchis cu exceptia umerilor si a cozii, pe umeri (mici pete albe), iar coada este neagra, cu o banda fina alba. La tample este maro deschis sau aurita.

La fel ca si vulturul auriu, acvila de camp are picioarele acoperite de fulgi pe toata suprafata, exceptand ghearele. Pielea este solzoasa, iar ghearele sunt puternice.

Acvila de camp traieste in zone de campie cu arbori putini, niciodata nu vaneaza in zone impadurite.

Acvila de camp este o specie vulnerabila in toata aria de raspandire, fiind pe cale de disparitie in Europa. Mai ramane o mica populatie in Alpi ca relicva a timpurilor cand se extindea pe toata intinderea imperiului Austro-Ungar, unde a fost emblema a casei imperiale de Habsburg.

Advertisements

Motivele declinului sunt persecutia directa a crescatorilor de animale (care considera acvila de camp ca pe un pericol pentru turme) si distrugerea habitatului natural prin transformarea in terenuri cultivabile.

Situatia s-a amaliorat intrucatva de cand acvila de camp a fost declarata specie protejata.

Reproducere Acvila de camp

Perechile sunt monogame si in fiecare an se intorc la cuibul vechi. Acesta este asezat in varful unui arbore, foarte vizibil. Foloseste ca baza ramurile groase ale arborelui, acoperind gaurile cu iarba si fulgi din propriul corp.

Femela depune in mod obisnuit doua oua (foarte rar trei sau patru). Incubatia dureaza 43 zile, dupa care apar puii de culoare alba, dintre care doar cel mai puternic va ajunge sa paraseasca cuibul, ceilalti murind inainte.

Puiul zboara pentru prima data dupa doua luni si iarna migreaza singur, cautand pereche in vara urmatoare. In libertate traieste circa 21 ani, iar in captivitate poate sa ajunga pana la 44.

Imaturii sunt maro deschis cu pieptul brazdat de dungi inchise si partea inferioara a spatelui de un alb – crem pal tipic.

Remigele primare interioare deschise la culoare, contrastand cu celelalte remige intunecate. Nu are (ca acvila de stepa imatura) dunga lata alba pe partea de dedesupt a aripii.

Poze Acvila de camp

Citeste si Cele mai rapide 10 pasari din lume

Comentarii
Toate comentariile
Comentarii