Triceratops

Triceratops

Dinozaurul Triceratops a primit si denumirea de “Capul cu trei coarne” datorita distributiei simplificate a coarnelor de pe cap. Este un animal preistoric erbivor care a trait in era Mezozoica, in Cretacicul superior, cu aproximativ 68-65 milioane de ani in urma. Masculii aveau un corn vertical pe nas, iar femelele aveau cornul nazal in pozitie orizontala. Pe frunte ambele sexe prezentau doua coarne imense ca niste piroane ascutite, de cca. 90 cm.

Acest dinozaur a fost descris pentru prima data in anul 1889 de catre paleontologul american Otniel Charles Marsh pe baza unui prim craniu fosilizat descoperit in Colorado, Denver. Alte ramasite fosile, in jur de 500 asemenea cranii si schelete au fost gasite la Dakota de Sud, Montana, Alberta, Canada si Wyoming (SUA). Specia a primit denumirea stiintifica de Triceratops horridus.




S-a estimat lungimea acestui impresionant animal ca fiind de 9 m si greutatea de 6 tone, fapt ce a facut sa fie considerat un campion in seria dinozaurilor cu corn. Analizand scheletele acestor animale paleontologii au observat ca ele prezinta numeroase fisuri, fapt ce demonstreza ca acestia dadeau lupte cumplite intre ei, proabil atat intre masculii turmei cat si cu dinozaurii pradatori.

Capul unui Triceratops era extraordinar de mare, ajungea la o lungime de 2,5 m si prezenta in partea posterioara un scut impresionant ce reprezenta aproape jumatate din marimea lui. Maxilarele erau conectate prin intermediul muschilor lungi de peste 1 m si aveau cate un rand de 35 de dinti ingramaditi, verticali, care daca se uzau sau cadeau erau imediat inlocuiti, cresteau altii noi in loc.

Muscatura era in foarfece, dintii de sus treceau pe langa cei de jos, astfel plantele erau taiate si apoi inghitite. Dentitia sa ii permitea sa manance si plantele mai dure, iar ciocul sau ingust si profund prevazut cu muchii ascutite ii facilita ruperea ramurilor si smulgerea frunzelor, care apoi erau fragmentate in dinti.

Consuma cantitati mari de plante care probabil erau usor digerate datorita pietrelor gastrice (gastroliti) inghitite tocmai in acest scop. Cercetatorii banuiesc ca avea asemenea cailor si vitelor camere de fermentatie, unde prin bacterii erau extrase proteinele din materialul vegetal, ce ii dadeau energia necesara.

Paleontologii au gasit in special schelete de Triceratops rasfirate si mai putin in grup, deci s-ar parea ca acest dinozaur traia mai mult solitar si mai putin in turma, deci putea fi o victima importanta a dinozaurilor pradatori. In cadrul descoperirilor s-a observat ca predomina formele feminine care aveau cornul nazal in pozitie orizontala. De asemenea s-a observat o serie de specii si forme care in urma unor analize amanuntite facute de paleontologi au fost impartite in doua grupe diferite: Triceratops horridus si Triceratops prorsus.

Prima specie avea scutul din spatele capului mai mic decat a doua. De asemenea s-a emis si ipoteza ca scutul depinde de sex si varsta si nu neaparat de specie. Dinozaurii cu scut mai mare posibil sa fi fost masculi, iar cei cu scut mai redus sa fi fost femele. Aceasta podoaba capilara nu avea nici un orificiu era folosita nu doar pentru aparare ci si pentru termoreglare. La rasarit razele soarelui erau imediat transformate in caldura corporala, prin acest scut bine vascularizat. Pe timp de canicula animalul era racorit prin circulatia aerului pe suprafata intinsa a scutului.

Pe partile laterale ale capului erau pozitionati ochii care la nivelul orbitelor aveau o stinghie protectoare ce diminua si mai mult acuitatea vizuala. Astfel pentru a observa imprejurimile, dinozaurul era nevoit sa-si miste capul incoace si incolo. Din sutele de cranii descoperite cercetatorii au ales cateva pe care le-au folosit in analiza unor amprente cerebrale, obtinute prin umplerea craniilor cu un fel de spuma. Aceste amprente cerebrale i-au facut sa ajunga la concluzia ca la Triceratops nici acuitatea vizuala si nici simtul olfactiv nu erau puternic dezvolate.

Ca aspect general acest dinozaur era robust, se deplasa greoi pe cele patru membre puternice, putea alerga cu viteza de aproximativ 20 km/ h. Scutul sau de pe cap nu prezenta orificii care sa-i reduca semnificativ greutatea ca la alte specii de dinozauri. Membrele posterioare erau mai robuste, aveau coapsele musculoase, iar cele anterioare erau usor departate mai ales in timpul deplasarii. Ambele se terminau cu labe puternice, cu toate degetele orientate inainte, prevazute cu mici copite. Coada sa era groasa la baza si din ce in ce mai subtire spre varf, destul de puternica, dar scurta.

In perioada de imperechere se dadeau lupte crancene intre masculi, pentru cucerirea femelelor si suprematia in turma. Se banuieste ca desi se luptau cu coarnele ei evitau o ciocnire frontala pentru ca acestea sa nu se rupa.

Un mod de atragere a femelelor era prin dimensiunea scutului si prin schimbarea culorii lui, la masculi, in perioada de imperechere. Cand se aflau in pericol si se aflau in turma, dinozaurii Triceratops se pozitionau intr-un cerc protector, in interior stateau puii si femelele si spre exterior exemplarele mai puternice cu scuturi si coarne mai mari.

Astfel in fata unui asemenea sistem de aparare dinozaurii pradatori nu aveau nici cea mai mica sansa, daca atacau frontal erau foarte grav raniti de coarnele imense si ascutite ale uriasilor Triceratops.

Hrana

Dinozaurul Triceraptops traia in zonele impadurite si in savane, iar hrana sa era formata din plantele de la nivelul solului.

Poze Triceratops

Bibliografie: