Prenoceratops

Specia Prenoceratops pieganensis a fost descrisa in anul 2004 de paleontologul Brenda J. Chinnery, in urma studiului facut asupra ramasitelor fosile descoperite in Montana (SUA). Acestea datau din era Mezozoica, din perioada Cretacicului superior, de acum 80 de milioane de ani.

Dinozaurul Prenoceratops popula teritoriul cretacic al Americii de Nord mai ales regiunile impadurite cu vegetatie abundenta. Desi a fost clasat in categoria cerotopsidelor – a dinozaurilor cu coarne – Prenoceratopsul nu prezenta anumite caracteristici ale acestei grupe.
Capul sau era foarte mare, lat, de forma triunghiulara, insa pe ceafa nu prezenta un scut cum era de asteptat, ci doar o proeminenta mica osoasa sau un inceput de scut care nu s-a mai dezvoltat. In rest pe frunte sau pe nas nu prezenta nici un corn ca la alte ceratopside.

Membrele anterioare erau putin mai scurte decat cele posterioare, dar la fel de musculoase. Se terminau cu labe mari, degete late si gheare groase.

Mersul acestui dinozaur era patruped, insa in caz de pericol reusea sa fuga rapid doar pe membrele din spate. Coada lunga si groasa il ajuta in mentinerea echilibrului, iar cand pastea linistit plantele de la sol, o tinea atarnata.

Cercetatorii au estimat dimensiunile unui adult si au ajuns la concluzia ca era un animal de talie mica. Ajungea la lungimea corpului de 1,5 m, inaltimea de 70 cm si greutatea de 50 kg.

Botul sau se termina cu un cioc ca de papagal, cu margini taioase cu ajutorul carora rupea manunchiurile de plante – ferigi, conifere, flori, frunze – pe care apoi le mesteca cu dintii ascutiti de pe cele doua maxilare.

Poze Prenoceratops

Bibliografie: