Pentaceratops

Dinozaurul Pentaceratops a avut cea mai impresionanta podoaba capilara din seria dinozaurilor cu corn, un scut osos acoperit cu ghimpi mari, care se aseamana oarecum cu cel care aparea la Triceratops, doar ca numarul ghimpilor era mult mai mare.

Capul acestui animal era protejat si de cinci coarne, dintre care unul mai scurt situat deasupra nasului si orientat in sus, doua mai mari situate deasupra ochilor si alte doua mici pe partile laterale.

Acest ornament format din scutul cu ghimpi si cele cinci coarne era cu adevarat spectaculos si ar fi impresionat si descurajat la o prima privire pe toti dinozaurii pradatori, cat si pe rivalii cu care se infrunta pentru cucerirea femelelor.
Prin intermediul acestor coarne ascutite Pentaceratopsul putea rani grav gatul sau abdomenul oricarui dinozaur care il provoca.

Ramasitele fosile ale acestui dinozaur au fost descoperite in New Mesico (SUA) iar pe baza lor, in anul 1923, paleontologul Henry Fairfied Osborn a realizat o descrie a acestei specii si a numit-o Pentaceratops sternbergi.

Cercetatorii au estimat lungimea exemplarelor adulte ca fiind de aproximativ 7 m si greutatea de 5 tone. Greutatea corpului si a capului era destul de usor echilibrata cu ajutorul cozii groase si puternice, tinuta in pozitie orizontala.

Scutul de pe ceafa prezenta fante acoperite cu piele groasa, solzoasa, care diminua considerabil din greutatea acestuia. Corpul sau imens si greoi era sustinut de toate cele patru membre foarte puternice, terminate cu labe robuste, cu degete cu gheare copitate.

Evident ca mersul acestui dinozaur era patruped, iar capul era mentinut aplecat din cauza scutului enorm din zona cefei. Acest lucru facea ca dinozaurul sa nu aiba o vedere buna asupra imprejurimilor, insa daca era atacat prin surprindere stia sa se apere cu ajutorul cozii si coarnelor mari, puternice si ascutite.

Ghimpii de pe marginea scutului ar fi produs de asemenea rani foarte grave oricarui dinozaur care indraznea sa atace un Pentaceratops in zona gatului. Pe cateva scuturi fosilizate de Pentaceratops, care au fost descoperite in timp, cercetatorii au observat gauri cu diametru relativ mic provocate de coarne probabil in timpul luptelor dintre membrii aceleiasi specii, pentru cucerirea femelelor sau pentru suprematia in turma.

Hrana Pentaceratops

Acesti dinozauri traiau in turme, migrau pe distante lungi de sute de kilometri, in zonele de campie cu paduri si se hraneau cu plantele de la nivelul solului.

Botul se termina cu un cioc puternic cu ajutorul caruia rupeau smocuri de plante, iar cu dintii mestecau si vegetatia mai tare.

Poze Pentaceratops

Bibliografie: