Advertisements

Reptila de casa

Reptila ca animal de companie

Dragonii bărboşi nu sunt tocmai drăgăstoşi, dar sunt iubiţi de către deţinătorii lor.

Reptila ca animal de companie

„Drăgăstos” nu este primul cuvânt care vă vine în minte atunci când vă gândiţi la iguane, dragoni bărboşi, broaşte ţestoase, cameleoni, salamandre, geko, broaşte şi şerpi, dar şi acestea pot fi iubite ca orice alt animal de casă.

Multe specii de reptile şi batracieni pot fi animale de casă minunate. De fapt, unii profesionişti din industria animalelor de casă estimează că 10% din toate familiile americane deţin cel puţin o reptilă.

Advertisements

Un fenomen la nivel naţional

Ce îi atrage pe oameni la reptile? Lui Al Miller, din California, îi place să-şi privească şi să-şi admire iguana verde, Dino, în timp ce aceasta stă în cuşca ei. Lui Carol Meyers îi place coloritul frumos al tritonului marmorat şi al salamandrei sale de foc. Todd Smith, din Arcadia, California, spune că dragonul lui bărbos, „Spike”, este destul de prietenos şi se caţără pe mâna lui, ori de câte orî îi deschide uşa coliviei.

Ariene Johnson spune că broasca ei ţestoasă-cutie, „Mr. T”, vine atunci când o strigă pe nume şi o urmăreşte prin curte, când are mâncare pentru ţestoase în mână.

Mulţi oameni sunt fascinaţi pur şi simplu de varietatea de reptile care există. „Sunt în jur de 7.900 de specii de reptile, deşi nu toate sunt disponibile ca animale de casă”, spune dr. Stephen Barten, veterinar şi membru înregistrat al Asociaţiei Veterinarilor de Reptile şi Batracieni. „Au atât de multe culori frumoase şi forme interesante. Cred că oamenii sunt fascinaţi de ceea ce sunt ele, de faptul că sunt atât de variate şi de neobişnuite”.

Nu un câine, nu o pisică, ci .. o reptila

Se spune că reptilele şi batracienii nu „vă încălzesc” inima în acelaşi mod în care o poate face un câine sau o pisică. Nu torc, nu vă ling faţa şi nu sar în calea dumnea¬voastră, în momentul în care intraţi pe uşă, după o zi lungă de muncă.

De fapt, unele reptile nu suportă deloc contactul fizic. „Pentru unele specii, atingerile prea dese pot reprezenta o ameninţare la adresa vieţii lor”, spune dr. William Chavez, veterinar de păsări şi animale exotice în Miami, Florida, care examinează multe reptile. „Multe reptile privesc atin¬gerea . sau luarea lor în mână drept o ameninţare. Suprasolicitarea în acest mod asupra unor specii care nu suportă asta va avea ca rezultat stresul. Prea mult stres poate face animalul respectiv să se ascundă, să refuze să mănânce şi, în cele din urmă, poate chiar să moară”.

Marea majoritate a reptilelor o reprezintă vietăţile solitare prin natură. „Ele nu vânează împreună, nu dorm împreună, nu se joacă şi nu trăiesc în unităţi familiale”, spune Barten. ,,De obicei, activitatea lor socială se limitează la împerechere, după care fiecare pleacă pe drumul lui”.

Reptilele nu au capacitatea genetică de a întreţine relaţii. „Nu cred că o reptilă simte lipsa stăpânului ei, atunci când acesta e plecat. Cred că tot ce poate învăţa ‘o reptilă este să nu se teamă atunci când e luată în mână de stăpânul ei”.

Câteva specii de reptile sunt vietăţi de colonie şi sunt ceva mai sociabile, adaugă Chavez. „Dragonii bărboşi şi dra- gonii de apă sunt şopârle de colonie şi le place să fie cu alţii de genul lor, nedisplăcându-le nici contactul cu oamenii”.

Ce poate suporta reptila

Deşi reptila dumneavoastră nu-şi va arăta poate nicio¬dată afecţiunea ca un căţeluş sau ca o pisicuţă, puteţi obţine, totuşi, multă plăcere având în preajmă un animal de casă cu sânge rece. Cheia este să ştiţi ce suportă şi ce nu suportă specia din care face parte reptila dumneavoastră. Iată câteva aspecte pe care nu trebuie să le treceţi cu vederea:

Advertisements

1. Să ştiţi care specii sunt sociabile şi care nu;

2. Să vizitaţi site-urile web de pe Internet care au legă¬tură cu herpetologia şi să citiţi cărţi recent publicate despre reptile;

3. Să staţi de vorbă cu crescătorii de animale. Să cereţi recomandări de la experţi, întrebându-i care specii sunt mai bune în raporturile cu oamenii. Pe lângă dragonii bărboşi şi cei de apă, mulţi experţi îţi mai pot recomanda şerpii cu corn, şerpii regali, boa constrictori şi ţestoasele-cutie, care tolerează şi ele bine atingerea umană;

4. Să cumpăraţi o reptilă crescută în captivitate. Reptilele prinse din sălbăticie sunt mult mai timide decât echivalentele lor domestice. „O reptilă prinsă în sălbăticie nu va fi niciodată total domesticită şi întotdeauna va fi stre- sată atunci când o veţi atinge”, spune Chavez;

5. Căutaţi un nivel mediu al atingerilor. Nu atingeţi reptila dumneavoastră nici prea puţin, nici prea mult. Barten spune: „Unele atingeri sunt benefice, aşa încât animalul se calmează când o faceţi. Totuşi, dacă exageraţi, se poate produce stresul”. Cinci sau zece minute pe zi sunt poate suficiente pentru ca reptila să fie „tolerantă faţă de oameni”;

6. Respectaţi o rutină. Odată ce v-aţi obişnuit reptila cu o anumită doză de atenţie, menţineţi acelaşi nivel de atin¬gere, într-un mod constant. Reptilele, ca şi toate celelalte animale, se simt mai în siguranţă atunci când viaţa lor urmează o anumită rutină;

Invăţaţi să apreciaţi simpla observare a animalului dumneavoastră de casă. Deşi reptilele nu sunt animale de casă pe care să le mângâiaţi, ele sunt unice, fhimos colorate şi interesant de privit. Nu vă aşteptati ca reptila dumnea¬voastră să fie ceva ce nu este. învăţaţi să apreciaţi animalele cu sânge rece, pentru că sunt nişte creaturi cu adevărat fascinante.

Bibliografie:

Comentarii
Toate comentariile
Comentarii