Tot ce trebuie sa stii despre pesta porcina: Aparitie, simptome, prevenire

Pesta porcina clasica (a nu se confunda cu pesta porcina africana) este o boala infectioasa foarte contagioasa la porcine, fiind provocata de un virus din familia Flaviviridae. Din cauza acestui Pestivirus, apare o afectiune la porcine, atat domestice, cat si salbatice, in urma careia se inregistreaza un grad de mortalitate ridicat in randul animalelor.

CUM EVOLUEAZA PESTA PORCINA CLASICA

Atunci cand porcii au intrat in contact cu virusul pestei porcine clasice, gravitatea bolii este influentata de varsta animalelor sau de momentul in care s-a instalat infectia. Evolutia se poate manifesta in patru faze: acut, subacut, cronic sau inaparent.

Simptomele pe care le au animalele infectate cu virusul pestei porcine clasice. In prima faza a bolii, in forme de evolutie scurta, aceasta se manifesta prin: hemoragie cutanata, anorexie, constipatie, convulsii, septicemie hemoragica sau diaree.

Atunci cand boala ajunge intr-un stadiu avansat, porcii pot suferi malformatii, se pot produce avorturi sau chiar mumifieri.

 CUM SE TRANSMITE PESTA PORCINA CLASICA

Porcii bolnavi sau cei care sunt deja infectati cu acest virusi transmit mai departe pesta porcina clasica atunci cand elimina vironi infectati, care pot aparea in sange, excremente, sperma, sau atunci cand sunt secretati lacrimal sau prin secretiile orozonale, atat direct, cat si indirect.  Porcii infectati congenital pot raspandi virusul timp de 6-12 luni, inainte sa moara.

PRIMELE SIMPTOME ALE PESTEI PORCINE CLASICE ATUNCI CAND S-A INSTALAT VIRUSUL

Perioada de incubatie dureaza intre 2 si 14 zile. In forma acuta, cand tulpinele virusului sunt virulente, se instaleaza febra (41°C), anorexia, letargia, conjunctivita, voma. Decesul apare la 5 pana la maximum 25 de zile de la debutul bolii. Mortalitatea la purcei poate atinge un procent de aproape 100%.

In forma cronica, cand tulpinile virusului nu sunt atat de agresive, porcii pot fi apatici, nu au pofta de mancare, si pot avea diaree aproximativ o luna. O alta simptoma ar fi vindecarea spontana, cu eventuale recidive ale bolii, iar atunci decesul este provocat in decursul a trei luni.

In stadiul congenital al bolii –  adica virusul se instaleaza in timpul gestatiei, porcii prezinta urmatoarele simptome ale pestei porcine clasice: mortea fetusului, avort, mumificare,  tremurat congenital, incapacitatea de a lua in greutate pe parcursul a cateva saptamani sau luni, ceea ce provoaca decesul.

PREVENIREA SI CONTROLUL PESTEI PORCINE CLASICE

Din nefericire, in prezent nu a fost dezvoltat niciun tratament pentru pesta porcina clasica. Porcii infectati trebuie sacrificati, iar carcasele lor ingropate sau incinerate.

Metodele de prevenire ale pestei porcine. Fermierii, veterinarii si autoritatile trebuie sa comunice eficient. Raportarea bolii atunci cand s-a instalat boala. Reguli stricte privind importul porcinelor vii, recoltarea spermei acestora. Plasarea porcinelor in carantina, inainte sa fie plasati alaturi de alti porci. Sterilizarea hranei. Porcii domestici trebuie sa evite contactul cu cei salbatici.

CONSUMUL DE CARNE INFECTATA CU PESTA PORCINA CLASICA NU PREZINTA PERICOL PENTRU OAMENI, DAR NU ESTE RECOMANDAT

Desi carnea porcilor infectati cu pesta porcina nu prezinta un pericol daca este consumata de oameni, NU este recomandat sa o manance din cauza faptului ca o pot raspandi la alte porcine. Carnea de la animalul bolnav, febril, este improprie consumului, e infiltrată hemoragic, nu poţi să o consumi, din punct de vedere alimentar carnea de la animalul bolnav este compromisă. Dacă cumva o consumi accidental, nu păţeşti nimic. Dar când o vezi, nu îţi mai trebuie: e infiltrată hemoragic puternic, splina spre exemplu e aproape neagră la culoare.

PORCI SE POT CONTAMINA IN MULTE FELURI

Daca mananca furaje in care a râmat anterior un alt porc, chiar si omul poate fi purtator daca a calcat in fecalele unui porc bolnav, el putand sa aduca in propria gospodarie pesta. Conteaza si igiena, care nu se respecta mereu. Oamenii nu respecta in aceasta perioada regulile privind circulatia produselor, a furajelor si a animalelor.

EXISTA MULTI VECTORI DE TRANSMITERE

O astfel de epidemie poate fi incetinita, dar nu poate fi oprita. Exista prea multi vectori de transmitere, de la furaje si pana la insecte si alte animale, care poarta virusul, dar sunt imune. Cum ar fi cazul păsărilor sălbatice, al animalelor de companie, al rozatoarelor şi aşa mai departe.

FORME CLINICE

Manifestările clinice ale pestei porcine clasice sunt extrem de variabile datorită faptului ca tulpinile virusului pestei porcine clasice inregistreaza mari variaţii de patogenitate. Evoluţia bolii este in stransa legatura cu varsta animalului infectat (tineretul porcin dezvolta forme mai severe de boala), statusul imun, starea de ingrasare si rasa).
Forma acuta 
Aceasta forma este intâlnită mai frecvent la purceii cu vârsta de12 luni sau mai puţin. Boala debuteaza cu anorexie, letargie, febra. Uneori hemoragii tipice ale pielii sunt observate la nivelul urechilor, al cozii, abdomen şi pe partea interna a membrelor in timpul celei de-a doua si a treia saptamani de la infectie. Frecvent apar semne neurologice: ataxie, pareze şi convulsii. Moartea survine după 5-15 zile de la aparitia semnelor clinice, iar rata mortalitătii  poate atinge 100%.
Forma cronica
Această forma apare atunci cand porcii nu pot dezvolta un raspuns imun impotriva virusului pestei porcine clasice. Initial semnele unei infectii cronice sunt similare cu cele ale infectiei  acute. Porcii infectati prezinta apatie, apetit capricios, pirexie, diaree prelungita. Acesti porci prezinta refacere aparenta cu eventuale recaderi si moarte, in final. Animalele pot supravietui 2-3 luni. Anticorpii sunt detectati temporar in prima luna dupa infectie, apoi acestia dispar, nemaiputand fi detectati.
Forma congenitala 
Scroafele infectate cu virusul pestei porcine clasice după 50-70 de zile de gestatie, vor da nastere la purcei normali din punct de vedere clinic, cu viremie persistenta si fara raspuns imun, sau la purcei care prezinta tremuraturi congenitale. Dupa 2-11 luni de viata, purceii mor. Acesti purcei raspandesc virusul pana la moarte. 
Forma moderata la scroafe
Atunci cand infectarea cu virusul pestei porcine a scroafelor gestante se realizeaza pana in cea de-a 50-a zi a gestatiei, acestea prezinta avort, nasterea fetusilor morti, mumificare sau dau nastere la purceii cu malformatii. 

PASI NECESARI DE URMAT IN PESTA PORCINA CLASICĂ

Conform ANSVSA, paşii care sunt imperios necesari a fi urmaţi sunt:
Igienizarea si menţinerea închisă în adăpost a porcilor şi izolarea prin gard a exploataţiei; asigurarea echipamentelor de protecţie lucrătorilor, precum şi dezinfecţieiîncălţămintei înainte de accesul în adăposturi. Adapostul trebuie construit corespunzator.
Evacuarea şi depozitarea gunoiului de grajd.
Evitarea contactului cu alte animale.
Amenajarea cailor de acces spre adaposturile de animale si asigurarea mijloacelor de transport (curatate si dezinfectate) pentru animale.
Asigurarea igienei corporale a lucratorilor.
Izolarea animalelor.
Izolarea porcilor nou cumparati, cel putin 30 de zile.
Izolarea porcilor bolnavi si anuntarea imediata a medicului veterinar.
 Asigurarea securitatii exploatatiei
Interzicerea accesului persoanelor sau animalelor straine, in zonele de hranire si crestere ale porcilor.
Plantarea de garduri in jurul locatiei, pentru prevenirea contactului cu porcii salbatici sau alte animale care ar putea fi potentiale purtatoare ale bolii.
Pastrarea echipamentului necesar (haine, incaltaminte, apa, perii, dezinfectant, etc.) la intrarea in incinta fermei.
Curatarea si dezinfectarea echipamentului la intrarea si iesirea din locatie. Inlaturarea noroiului inaintea dezinfectarii vehiculelor.
Curatarea si dezinfectarea interiorului vehiculelor sau a echipamentelor (pedale, presuri,etc.).
Cainii pot fi responsabili de transmiterea bolii. Asigurati ferma si impiedicati accesul altor caini in incinta.
Nu se hranesc porcii cu resturi alimentare menajere.
Implementarea unei strategii de reducere a rozatoarelor si insectelor.
Asigurarea protectiei furajelor de contactul cu alte animale, inclusiv porci mistreti.Conform H.G. 1600/2006, Anexa. Nr. 3: ”1.Masurile de biosecuritate sunt obligatorii pentru exploatatiile profesionale comerciale de porcine, autorizate sanitar-veterinar si pentru exploatatiile de porcine cu profil de crestere, autorizate sanitar-veterinar, destinate popularii exploatatiilor nonprofesionale; 2.Respectarea masurilor de biosecuritate este un criteriu obligatoriu pentru acordarea de despagubiri pentru animalele taiate, ucise, moarte sau altfel afectate, ca urmare a confirmarii pestei porcine clasice.

PESTA PORCINA CLASICA IN ROMANIA

In Romania, primele cazuri de pesta porcina clasica au fost diagnosticate in anul 1893, cand au fost identificati 5 porci bolnavi. In 2006, in România, au fost înregistrate un numar de 716 focare de pesta porcina clasica. In decembrie 2006, cand a debutat campania de vaccinare, evoluau 176 de focare active de pesta porcina clasica, in 17 județe (Bacău, Bihor, Călărași, Dolj, Giurgiu, Gorj, Ialomita, Ilfov, Mehedinti, Mureș, Olt, Prahova, Satu Mare, Teleorman, Tulcea, Vaslui, Valcea). Odata cu vaccinarea impotriva pestei porcine clasice a fost redus numarul de animale moarte, ucise sau altfel afectate. S-a efectuat vaccinarea contra pestei porcine a tuturor porcilor domestici, indiferent de tipul exploatatiei și a mistretilor. Ultimul focar de pesta porcina clasica diagnosticat in Romania a fost inregistrat in județul Braila, in luna octombrie 2007. Din anul 2007 si pana in prezent, conform rezultatelor testelor de laborator efectuate in conformitate cu programele derulate, aprobate si cofinanțate de C.E., nu s-au mai confirmat cazuri de pesta porcina clasica. Incepand cu data de 10 ianuarie 2010, Romania a putut comercializa pe piata europeana carne proaspata de porc obtinuta in unele unitati aprobate. Organizatia Mondiala pentru Sanatatea Animalelor a declarat Romania tara libera de pestă porcină clasică in 2017.

Schimburile între statele industriale si comerţul intre S.U.A. şi Anglia, mai ales importul de reproducatori au dus la introducerea bolii in Anglia, unde a fost semnalata prima data in 1862, langa Windsor. Din Anglia, prin reproducatorii importaţi, boala patrunde mai tarziu in: Norvegia(1882), Suedia(1882), Elveţia(1886), Germania(1893), Olanda si Danemarca. Pana la sfarsitul secolului al-XIX-lea, boala s-a extins in toate ţările din Europa.

 

 

 

Comentarii
Toate comentariile
Comentarii