Gerbil





Desi a fost mentionat inca din antichitate in Iliada lui Homer, in cartile de specialitate, prima semnalare a fost facuta abia in anul 1867. Gerbilul este bland, jucaus, usor de intretinut si nu emana miros urat, ceea ce a facut sa se raspandeasca rapid in special in Europa ca excelent animal de companie.

Datorita acestor calitati s-au organizat expozitii de gerbili, prima fiind organizata in Londra in anul 1971 de catre National Mongolian Gerbil Society.

Gerbilii provin dintr-un mediu cu climat uscat si fierbinte, iar, pentru o dezvoltare normala, incaperile in care vor fi cazati trebuie sa le ofere conditii apropiate de cele din habitatul natural.

Gerbilii se cazeaza in cutii de sticla (tip acvariu) sau in custi de plasa de sarma deasa, mai rar de material plastic sau lemn deoarece rod aceste materiale.

Desi gerbilii nu emana mirosuri urate, interiorul incaperilor si a custilor va fi bine ventilat. Cea mai buna ventilatie se realizeaza cu ajutorul instalatiilor de climatizare fixate pe capacul custilor.

Drept asternut se vor utiliza paiele, fanul moale, talasul, rumegusul presat sau hartia de calitate.

Gerbilii sunt rozatoare deosebit de active, jucause si in permanenta miscare, aspect care impune ca in interiorul custilor sa se amplaseze diferite obiecte ca roti, tuburi sau cutii sub forma unui labirint.

Rotile vor fi pline, din scandura de esenta tare, fara spite in care gerbilii isi pot prinde si rupe coada sau membrele. Tuburile si cutiile vor fi din materiale dure (ceramica) ca sa nu poata fi roase, iar dimensiunile acestora (3-4 cm in diametru) vor permite ca gerbilii sa se ascunda (simuland astfel galeriile pe care gerbilii le sapa in pamint). Vasele pentru alimente sau apa vor fi din materiale dure, grele, pentru a nu putea fi rasturnate.

Hrana Gerbil

Gerbilii sunt animale adaptate conditiilor precare din desert, ceea ce inseamna ca sistemul lor digestiv este construit in asa fel incat sa digere cantitati mici de mancare, circa 10-15g pe zi. In natura, hrana gerbililor este alcatuita din graunte, seminte, vegetale si mici nevertebrate.

O dieta corecta este extrem de importanta in mentinerea sanatatii, mult mai importanta decat ne vine sa credem. Pentru hranirea gerbililor puteti folosi mixurile de seminte (uneori amestecate cu legume uscate) care se pot gasi in magazinele de specialitate.

Totusi, dieta unui gerbil nu trebuie sa fie alcatuita in exclusivitate din asa ceva. E posibil ca gerbilii sa-si aleaga numai ceea ce le place din amestecurile respective si sa evite restul. Le plac in special semintele de floarea soarelui, dar acestea nu trebuiesc mancate in exces intrucat duc la ingrasare. Peletele gasite in pet-shopuri pot fi de asemenea folosite, acestea constituie o nutritie echilibrata, insa nu sunt suficiente.

Gerbilul dumneavoastra trebuie sa beneficieze de o hrana variata, atat pentru a putea beneficia de toti nutrientii necesari, cat si pentru a evita monotonia. In acest sens le mai puteti oferi fructe si legume: broccoli, cartof fiert, morcov, conopida, laptuca, mar, para, struguri.

Evitati mazarea cruda, cartoful crud, frunzele de cartof sau rubarba si ceapa. Vegetalele trebuiesc introduse treptat, una cate una, in cantitati mici, pentru a evita eventualele probleme digestive. Va trebui sa aveti intotdeauna grija sa le oferiti legume si fructe care nu au fost tratate cu insecticide/pesticide.

Spalati-le bine inainte sa le oferiti si taiati-le in bucatele mici. Le mai puteti oferi din cand in cand si bucatele mici de branza, cereale neindulcite, bucatele de ou fiert, bucatele de paine integrala, stafide, alune si seminte de dovleac (doar in cantitati foarte mici).

Daca aveti posibilitatea sa procurati viermi de faina, ii vor aprecia. Oferiti gerbilului dumneavoastra iarba sau fan, acestea sunt chiar benefice intrucat ii ajuta atat la digestie cat si sa-si toceasca dintii corespunzator.




Comportament Gerbil

In mediul natural, gerbilii traiesc in grupuri familiale mici, de 20 indivizi. Grupul de gerbili se formeaza in jurul unui mascul batran si puternic. Un grup de gerbili controleaza un teritoriu de 300-1500 m2 si este, de regula, format dintr-un mascul adult, 2-3 femele adulte si descendentii acestora.

Gerbilii comunica intre ei prin intermediul vibratiilor aerului, al mirosului si al vazului. Cand se afla in pericol, gerbilii isi avertizeaza confratii batand rapid din membrele posterioare producand astfel vibrarea aerului.

In cazul unui pericol iminent, sar la inaltimi mari (peste un metru) sau sapa repede galerii, unde se adapostesc. Organele de simt (vazul si auzul) ajuta gerbilii sa-si depisteze dusmanii (bufnite, serpi, vulpi) de la distanta.

Aspect Gerbil

Greutatea corporala variaza foarte mult, de la 52 g la 135 g. Media greutatii corporale la ambele sexe este mai mare la specia Meriones libycus fata de Meriones unguiculatus. Lungimea medie a corpului este de 12 cm (9-15 cm), iar coada depaseste adesea 12 cm.

Culoarea este cenusiu roscat, iar la exemplarele recesive rar apare culoarea neagra. La forma salbatica, abdomenul are blana de culoare deschisa, adesea alb-murdar, datorita adaptarii la conditiile de mediu.

Ochii, in general negri, sunt mari, proeminenti, asezati in partea de sus a capului, ceea ce permite animalului sa aiba un camp vizual larg. Urechile sunt mici, rotunde la varf, acoperite cu par moale si purtate drept in sus.

Coada lunga ajuta la mentinerea echilibrului in pozitia “pe vine”, este complet acoperita cu par si are la varf un smoc din fire groase de par, adesea de culoare neagra. Membrele sunt complet acoperite cu par.

Cele anterioare sunt scurte si utilizate ca adevarate maini cand animalul se hraneste, iar cele posterioare sunt lungi, puternice, adaptate pentru sarit si permite animalului sa ia pozitia “de veverita”.

Reproducere Gerbil

Gerbilul este un animal poliestric. In mediul natural, perioada de reproducere este legata de anotimpul cald dar, in captivitate, se poate reproduce tot timpul anului.

Reproducerea in mediul natural se realizeaza prin imperecherea masculului cu o singura femela. Masculul urmareste femela in calduri si ii atrage atentia prin batai de picioare.

Dupa imperechere, masculul ramane in preajma femelei si bate din picioare 1-2 ore, pentru a indeparta pe alti candidati la imperechere cu femela preferata de el.

Dupa fatare, ambii parinti ingrijesc puii. Femelele pot fata de 5-7 ori pe an, cate 1-12 pui. Puii raman in familie pana la maturitatea sexuala, ultimele serii de pui ierneaza intotdeauna cu parintii.

Gerbilul este o specie monogama. In general, femelele se imperecheaza cu un singur mascul. Femela care si-a pierdut partenerul nu accepta sa se imperecheze cu un alt mascul.

Tinand cont de acest aspect, cazarea reproducatorilor se va face in perechi, un mascul si o femela. O femela se poate reproduce de 6-8 ori pe an cu limite cuprinse intre 3-10 ori.

Poze Gerbil

Stiati ca ..

  • Gerbilul simte nevoia sa roada ceva zilnic.

Bibliografie: