Gibonul

Gibon maimuta

Origine Gibon

Junglele din estul Asiei si din Oceania sunt aproape unicele medii de viata ale acestor maimute superioare, sau antropoide, ce apartin faunei din
zona de clima ecuatoriala si tropicala. Ele sunt grupate in noua specii, ce traiesc in special in Sumatra, Peninsula Malaieziana si Thailanda,
precum si in alte insule sau tari din sud-estul marelui continent. Dintre aceste specii, mai importante sunt: Siamangul, Gibonul Mana-Alba,
Gibonul cu par pe crestet, Gibonul Klass, Gibonul Unkava, etc.

Hrana Gibon

Gibonii umbla zilnic pe teritoriile lor, parcurgand in medie un kilometru, in cautarea hranei.
Gibonii prefera fuctele cu pulpa, dulci si coapte. Fructele repfezinta 50-60% din dieta lor. Mai mananca smochine, frunze, crengi, flori, ouale
pasarilor, insecte, etc. Sursele de hrana sunt relativ mici si variaza in functie de anotimp, asa ca gibonul aloca cel mai mult timp cautarii hranei
in perioada octombrie – aprilie. Hranirea se face cel mai des dimineata incepand cu ora 6 pana in jurul orei 10. Gibonii mananca impreuna. Fructele le
furnizeaza energia de care au nevoie in fiecare zi. S-a observat ca in captivitate gibonii isi imparteau hrana. Acest lucru nu a fost observat si in salbaticie,
probabil datorita faptului ca se gaseste in cantitati mici. De obicei adultii ofera mancare gibonilor mai tineri.

Aspect Gibon

Gibonii nu au par pe fata, a carei piele este de culoare inchisa, in schimb majoritatea speciilor au fata incadrata de un “chenar” de blana de
culoare diferita de cea a restului corpului. Femelele au de obicei aceeasi marime ca masculii, dar la majoritatea speciilor difera culoarea parului.
De asemenea chiar speciile gibonilor pot fi recunoscute dupa par, la cele mai multe blana avand o culoare cafenie cu nuante de gri-argintiu,
insa blana gibonului Mana-Alba este auriu-roscata.

Gibonii sunt animale arboricole, deci modul lor de deplasare, adaptat mediului de viata, este brachiatia, adica atarnarea in brate. Pentru a se deplasa
astfel, ei au brate lungi si puternice, terminate cu degete lungi, ce se agata de ramurile copacilor ca niste carlige. De asemenea, palmele sunt
asemanatoare celor ale omului, cu degetul mare mai departat de celelalte degete; talpile picioarelor sunt late si au si ele degete lungi. Astfel,
cand sare de pe o creanga pe alta, gibonul are o viteza atat de mare, incat parca zboara. Animale diurne, gibonii sunt activi mai ales dimineata si
dupa-amiaza, odihnindu-se in timpul orelor caniculare. Folosind frunze si ramuri, ei isi fac un culcus confortabil printre crengile copacilor,
unde dorm in timpul noptii. Majoritatea speciilor traiesc in adevarate “societati”, ce cuprind numeroase familii, alcatuite de obicei dintr-un mascul,
o femela si maxim patru urmasi. S-a constatat ca masculul si femela din aceste familii nu se despart pana la sfarsitul vietii lor. Grupurile de
familii au anumite teritorii proprii, pe care le apara, neingaduind prezenta altor specii de giboni acolo.

Comportament Gibon

O caracteristica mai speciala a gibonilor este cantecul. Orice gibon ce traieste in colectiv trebuie sa cante. Zilnic, sau la cateva zile, ei canta,
de cele mai multe ori in zori. Cantecul poate dura de la cateva minute la 2 ore, iar animalele canta in duet (masculul si femela), in cor (cand li se
alatura si alti giboni) sau solo. Cand un gibon canta solo, el se urca in varful unui copac pentru a interpreta, iar cand ajunge la punctul culminanat
al “ariei”, sare din ramura in ramura, rupand frunze si crengi; i se alatura si ceilalti membri ai familiei, iar cantecul seamana cu un ritual
oriental, insotit de tipete, fluieraturi, ciripituri, chiote si tot felul de sunete destul de ciudate. Cantecele gibonilor au mai multe scopuri: ele
anunta triburile vecine ca teritoriul este ocupat, sau pot avea un rol in reproducere, fiind un mod de comunicare intre mascul si femela. Sunetele
produse de giboni se aud de la o distanta de 2-3 kilometri. Dintre toate speciile de animale, se spune ca gibonul Klass este mamiferul de uscat
care canta cel mai frumos.

Din pacate, actiunea omului are un rol negativ si in viata maimutelor antropoide asiatice. Multe au fost prinse si duse in gradini zoologice,
unde o mare parte au murit din cauza captivitatii. Principalul pericol este insa distrugerea mediului lor de viata. Padurile ecuatoriale si tropicale
se micsoreaza din ce in ce mai mult, iar animalele au fost nevoite sa traiasca pe teritorii mai mici, ceea ce a dus la cresterea agresivitatii si
deci a mortalitatii lor, si la scaderea interesului animalelor fata de reproducere.

Reproducere Gibon

Imperecherea are loc la aproximativ 2-3 ani. Gestatia dureaza 7-8 luni, iar dupa aceea femela naste un singur pui, pe care il tine un timp agatat
de corpul ei. Mama il alapteaza regulat in primul an, de-abia la inceputul celui de-al doilea an ea separandu-se de el si lasandu-l pe cont propriu.
Desi puiul inca de la 2-3 ani incepe sa umble singur, se desparte de familie tocmai la 6-7 ani, iar dupa aceea isi cauta o pereche si isi intemeiaza
propria familie.

Poze Gibon

in curand..

Alte animale salbatice.. 

in curand..

Stiati ca Gibonul..

Gibonii care sar din creanga in creanga atarnand in brate, sunt mamiferele principale care se deplaseaza cel mai repede.

Bibliografie

http://vasi.net

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*